Lumea literară, în doliu: A murit unul dintre supraviețuitorii ororilor din lagărele naziste. Poveste tulburătoare

Scriitorul italian de limbă slovenă Boris Pahor, supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste pe care le-a descris în cărțile sale, a murit luni la vârsta de 108 ani, în orașul Trieste, au informat medii italiene citate de EFE.

Scriitorul, exponent al limbii slovene vorbită în regiunea sa natală, parte din Imperiul Austro-Ungar în anul nașterii sale - 1913 -, a impresionat lumea literară cu romanul său autobiografic "Necropolis", în care a relatat ororile războiului și ale lagărelor de concentare.

Pahor a fost un simbol viu al evenimentelor tulburi care s-au petrecut în nord-estul Italiei, fiind victimă a persecuției fasciste și a deportării în lagărele de concentrare naziste. A scris doar în limba slovenă 30 de cărți de ficțiune și non-ficțiune, traduse în numeroase limbi străine.

În 2007 a fost recompensat cu Legiunea de Onoare franceză, iar în 2020 cu titlul de Cavaler al Marii Cruci (Ordinul de merit al Republiciii Italiene).

"Prin Boris Pahor pierdem un mare scriitor, un gigant al secolului al XX-lea, care a știut să relateze, cu măiestrie, luciditate și fără jumătăți de măsură, ororile lagărelor, deportările și să condamne orice formă de totalitarism. Mă solidarizez cu durerea familiei sale și cu numeroșii săi prieteni care azi au pierdut un punct de reper", notează într-un mesaj ministrul italian al Culturii, Dario Franceschini.

Născut la Trieste, Italia , la 26 august 1913, după ce a terminat școala primară slovenă la Trieste, și-a continuat studiile la seminarul italian de la liceul clasic din Koper și a absolvit în 1935. A studiat apoi teologia la Gorizia, dar a abandonat studiile după trei ani. Pentru ca în 1940 să fie recrutat în armata lui Mussolini și trimis în Abisinia, în nordul Africii. Pahor a povestit despre experiența din Africa și transformarea sa personală inspirată de întâlnirile cu lumea arabă și cu militarii în cronicile africane publicate în romanul din 1956, potrivit prezentării Academiei Slovene de Științe și Artă.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca interpret militar într-un lagăr pentru ofițerii iugoslavi capturați și, în același timp, a început să studieze literatura italiană la Universitatea din Padova. După capitularea Italiei, s-a întors la Trieste în toamna lui 1943, ocupată de germani, și s-a alăturat frontului de eliberare. Pentru ca apoi să fie predat Gestapo-ului în ianuarie 1944. Astfel a ajuns în lagărele de concentrare. În aproximativ un an, Pahor a trăit în cinci lagăre de concentrare diferite, inclusiv Dachau și Bergen-Bergen, unde a rămas până la sfârșitul războiului. Unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză, de care a reușirt să se vindece. Experiența tragică din lagărele de concentrare a fost adunată în romanul său autobiografic Necropolis (1967), volumul a fost de mai multe ori reeditat din cauza mărturiilor și scenelor șocante descrise.

Recunoștința Italiei pentru marele scriitor a venit destul de târziu. Romanul său "Necropolis" a așteptat 30 de ani pentru a fi tradus în italiană, în 1997, ulteiror apărând și ediții în limba engleză. Apoi, abia în 2008 a fost publicat de o editură importantă, cu un prolog scris de Claudio Magris, care l-a catalogat drept una dintre capodoperele secolului al XX-lea, când Pahor avea deja 95 de ani.

În Italia doar mica editură Nicolodi a publicat cărțile sale, printre care "Il rogo nel porto" (2001), "La villa sul lago" (2002), "Il petalo giallo" (2004) și "Una primavera dificile" (2009).

După nașterea Sloveniei independente, în 1992, Pahor a fost recompensat cu Premiul Preseren, cea mai înaltă distincție culturală slovenă, potrivit agerpres.ro.