Nu există om care să nu își exprime tristețea sau bucuria prin lacrimi. Dar există un loc în Univers unde nimeni nu poate plânge, oricât de mult ar încerca: în Spațiu.
Cunoștințele referitoare la efectele lipsei gravitației asupra organismului uman, și în general asupra spațiului cosmic care conține oameni, vin nu numai din proiecte elaborate și premeditate, ci și în acest mod, accidental.
Oamenii nu pot plânge în spațiu. Deși pot cu siguranță să lăcrimeze, lacrimile astronauților nu vor curge niciodată în spațiu așa cum se întâmplă pe Pământ, nu în lipsa gravitației. Umezeala generată de ochi nu are niciun motiv să plece din locul unde s-a format, ci se conglomerează în jurul globului ocular.
În plus, lacrimatul în spațiu, fără plânsul propriu-zis, doare. Aceasta se întâmplă chiar și atunci când lacrimile nu sunt cauzate de o picătură rătăcită dintr-o substanță chimică. Teoretic, lacrimile nu ar trebui să doară. Deși motivul pentru care plângem nu este pe deplin înțeles, faptul că efectul lacrimilor este unul paliativ este știut. Rolul lacrimilor este acela de calma, nu de a irita ochii. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că viața la gravitație zero poate avea un efect dăunător asupra vederii.
O posibilă explicație este faptul că fluidele tind să se deplaseze către zona capului în microgravitație. Pe de altă parte, spațiul poate usca ochii, iar umezeala subită a corneei, cu lacrimi, poate ustura, în loc să linișească.
