Localnicul salvator contrazice raportul oficial: Sunt țăran, nu lucrător silvic cum zice Guvernul

În raportul privind accidentul aviatic din Apuseni prezentat miercuri în Guvern se menționează că "la ora 21:13 un lucrător silvic (Trif Gheorghe), membru al echipei de căutare format din personal silvic, a ajuns la locul incidentului, informația despre poziția acestuia fiind comunicată la 112 și transferată dispeceratelor de urgență".

Gheorghe Trif, în vârstă de 40 de ani, din Petreasa, județul Alba, care a ajuns primul, alături de doi consăteni, la locul accidentului aviatic, spune că el este "țăran, cetățean al comunei Horea, nu lucrător silvic".

Contactat de corespondentul MEDIAFAX, Trif a explicat că el se ocupă cu creșterea animalelor.

"Noi i-am găsit, nu a fost niciun pădurar. Cei care au întocmit raportul sunt prost informați. Nu știu cine a dus vorba despre pădurari. Se spun tot felul de prostii, îs tot felul de vorbe", a spus Gheorghe Trif.

Potrivit acestuia, nici el și nici ceilalți doi consăteni nu au fost contactați de vreun reprezentant al autorităților înainte de redactarea raportului.

"Noi am ajuns primii. Nu ne-a căutat nimeni, nu ne-a întrebat nimeni nimic. Sincer, nici nu mă aștept să mă caute cineva, nici nu îmi doresc. Ceea ce vreau este să se afle adevărul, să se găsească vinovații, cineva să plătească pentru ce s-a întâmplat. Eu aștept doar adevărul, nu să se spună tot felul de minciuni", a spus Gheorghe Trif.

Potrivit acestuia, coordonatele oferite pentru căutări "nu au fost bune", echipele de salvare fiind direcționate "la zeci de kilometri de locul accidentului".

"Eu cred că cineva nu a vrut să-i găsească. Echipele de salvare erau la zeci de kilometri distanță de locul accidentului. Ce aveau ei să caute în zone unde nu era zăpadă?", a declarat Gheorghe Trif.
Localnicul din Petreasa a povestit că, în momentul în care au ajuns la răniți, au sunat să anunțe unde sunt, dar "a trecut aproape o oră până au ajuns echipe de salvare".

"Noi ne-am întâlnit tot cu localnici pe drumul spre coborâre. Noroc că a existat doctorul Zamfir. Echipele de salvare aveau echipamente, dar nu erau la ei. Echipamentele erau jos, la mașini. La noi salvatorii au ajuns cu mâinile în buzunar", a povestit Gheorghe Trif.

Marți, Gheorghe Trif spunea că a trăit experiența vieții sale în momentul prăbușirii aparatului de zbor.

"Eu am fost plecat luni de acasă și când am revenit am aflat de la soție că s-a prăbușit un avion în Munții Apuseni. Am pus mâna pe telefon și am sunat la 112 și am vorbit cu doctorul Zamfir. După cum îmi povestea despre zăpada care era mare, mi-am dat seama că nu poate fi decât în zona celui mai înalt vârf de pe aici. Am sunat încă un vecin, că n-am vrut să mă duc singur. La el mai era cineva și am plecat toți trei cu o mașină de teren. După vreo patru - cinci kilometri mașina s-a împotmolit, am abandonat-o și am pornit pe jos", povestea Gheorghe Trif.

El adăuga că s-au sfătuit tot timpul cu un consătean de-al lor, șef de post în localitatea Albac, foarte bun cunoscător al muntelui.

Gheorghe Trif afirma că, după ce au străbătut mai bine de trei kilometri pe jos, prin zăpadă, prin ploaie și ceață extrem de densă, au ajuns la locul accidentului.

"I-am găsit în șoc hipotermic, speriați, dezamăgiți, cu dureri mari, ceva de speriat. Răniții aveau dureri extraordinare, erau disperați, complet înghețați, erau în șoc. Hainele erau complet înghețate pe ei, erau ca betonul. E foarte frig în vârful muntelui și mai bate și vântul", spunea Gheorghe Trif.

El povestea că, împreună cu ceilalți doi consăteni - Gheorghe Giurgiu și Argentin Toader - a acționat la indicațiile doctorului Radu Zamfir.

"Am acționat la ordinele doctorului Zamfir și i-am acordat ajutor domnișoarei care a murit. Am cărat-o în spate mai bine de trei kilometri. Iovan era deja mort", spunea localnicul.

La rândul său, Gheorghe Giurgiu afirma că în momentul în care a ajuns la locul accidentului i-a auzit pe răniți cum strigau de durere, unul dintre ei, copilotul, fiind cu ambele picioare rupte, iar sătenii au făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură, pentru a-l transporta.

"Zăpada avea o jumătate de metru acolo unde erau ei. Avionul a dat printre copaci și era răsturnat. Când am ajuns am văzut că îi făceau respirație gură la gură domnișoarei rezidente, pe ea am încercat să o ajutăm prima dată, dar apoi am aflat că a murit. Răniții strigau de durere, unul era cu amândouă picioarele rupte, am făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură. Le-am făcut foc, le-am dat hainele de pe mine ca să le pun pe ei, pentru că nu mai puteau de frig, mi-am dat jos maieul și le-am făcut foc, și am rămas numai într-o bluză mai subțire, eu nu am avut nimic, pe ei trebuia să îi ajut să se încălzească, pentru că ei au îndurat frig", povestea Giurgiu.
Potrivit acestuia, răniții erau în afara aeronavei, iar pilotul era prins sub avion.

"Stăteau adunați într-o parte, iar cel cu picioarele rupte era chiar lângă avion, pentru că nu se putea mișca. I-am dat haina de pe mine că stătea pe spate, întins pe zăpadă. Au mai venit și alți oameni din alt sat apoi și am încercat să îi ducem în jos cum am putut. I-am cărat cu pături, pe brațe și în spate, numai să îi ajutăm. Erau vreo doi kilometri până la drum. Nu i-am întrebat ce au pățit, pentru că ei strigau după ajutor, erau plini de sânge, am vrut numai să îi ajutăm cum putem. După o vreme au venit SMURD, Poliția, jandarmii", adăuga localnicul, întrebându-se "cum se poate, totuși, cu tehnologia existentă în prezent, să nu poată fi localizat cu precizie un avion prăbușit".

Pilotul Adrian Iovan și studenta Aurelia Ion și-au pierdut viața după ce un avion de mici dimensiuni de tip BN2 la bordul căruia se afla un echipaj medical a aterizat forțat, luni după-amiază, într-o zonă muntoasă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la granița județelor Cluj și Alba.

În urma accidentului, au fost răniți copilotul Răzvan Petrescu și patru medici - Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Elias, Cătălin Pivniceru de la Spitalul "Sf. Maria" și Sorin Ianceu de la Spitalul Municipal din Beiuș, județul Bihor.