"Suntem un popor traumatizat afectiv. Cum credeți că se simt oamenii când văd tot felul de imbecili conducându-i? Cum să accepți că pe tine te reprezintă o putere de mâna a 14-a? Ce se întâmplă acum în România nu te face să fii mândru. Nu poți fi mândru că în Parlament sunt 20 de penali, că guvernul este făcut din incompetenți, că șeful Camerei Deputaților și președintele Senatului sunt penali. Acești domni ai puterii merg către un cerc al dictaturii pus sub masca democrației. Dacă facem o analiză a felului în care își pasează mingea de la unul la altul, o să vedem că suntem prinși într-un cerc din care nu putem ieși", a susținut Gabriel Liiceanu.
Filozoful este de părere că "cei din piață sunt generația care n-a cunoscut comunismul, cei care n-au apucat să fie spălați pe creier. Acești oameni au folosit device-urile electronice nu pentru a convoca zeci de mii de prieteni și semeni la un concert rock, ci pentru a-i chema să lupte împotriva corupției și a felului în care erau abuzați și prostiți prin acea sinistră Ordonanță 13. Oamenii aceștia sunt formidabili".
Scriitorul a vorbit și despre decizia Curții Constituționale a României (CCR) referitoare la sesizarea lui Călin Popescu Tăriceanu privind existența unui conflict instituțional între guvern și Ministerul Public.
"Această Curte Constituțională este instanța supremă în toate statele democratice, deciziile ei sunt de necontestat, iar compoziția ei este apolitică. Însă când Curtea Constituțională este condusă de un fost membru al partidului care conduce acum, nu e de mirare că vorbește de încălcarea principiilor spearației puterilor în stat și intervenția DNA în treburile guvernului. DNA a fost sesizat, DNA a intervenit să vadă dacă a fost vorba de corupție, era obligat. DNA a venit, a spus că nu e vorba de corupție și că nu e treba lor. DNA a spus că există doar indicii e deturnare de documente și de distrugere de documente, ceea ce înseamnă că e treaba Parchetului General. CCR a spus ‘nu, s-a amesteat în activitatea guvernului’. Total fals!", a spus acesta.
Gabriel Liiceanu a mărturisit că, în prezent, se simte prizonierul instituțiilor publice: "Următoarea verigă. Apare ministrul Justiției, Tudorel Toader, care propune o evaluare a celor doi procurori. A patra verigă. Apar Dragnea și cu Tăriceanu, care spun ‘abia așteptăm să vedem care este rezultatul evaluării, suntem extrem de curioși’. După care apare, zilele viitoare, e posibil, ministrul Justiției care poate să spună că în urma evaluării cere revocarea celor doi. Astfel, mă simt prizonierul Parlamentului, Guvernului, al CCR, Avocatul Poporului și așa mai departe".
Filozoful a subliniat că proiectele de țară trebuie să le aibă, într-o țară normală, democratică, politicienii, nu filozofii sau biologii. Dar, potrivit acestuia, mai rău este clipa în care societatea civilă este activată într-un mod excepțional, ceea ce reprezintă un simptom de boală pentru putere.
Totodată, acesta a nominalizat principalele urgențe ale României pe care cei aflați la putere ar trebui să le rezolve.
1. Dezanalfabetizarea, suprimarea analfabetismului funcțional. Nu poți fi la nivelul secolului 21 cu 40% din populație anaflabetă funcțional.
2. Punerea competențelor la locul lor și punerea la locul lor a incompetenților.
3. Depolitizarea instituțiilor publice", a arătat scriitorul.
Gabriel Liiceanu a concluzionat susținând că "urgența României nu sunt penallii și nici condițiile de închisoare, ci faptul că există copii care la 7-8 ani merg zeci de kilometri ca să ajungă la școală, că românii pleacă în străinătate".
