Pe măsură ce războiul continuă, temerile cresc, iar în culise au început deja consultări intense și planuri de urgență. Diplomația discretă dintre Uniunea Europeană și Turcia, considerată principala zonă tampon între Orientul Mijlociu și Europa, s-a accelerat în ultimele săptămâni, în încercarea de a preveni repetarea situației dramatice din urmă cu un deceniu, scrie New York Times.
Discuții tensionate și planuri făcute în culise
Contactele dintre oficialii europeni și cei turci au devenit mai frecvente imediat după izbucnirea conflictului. Într-o convorbire telefonică purtată la două zile de la începutul războiului, ministrul turc de Externe, Hakan Fidan, l-a asigurat pe comisarul european pentru migrație, Magnus Brunner, că Ankara ia măsuri pentru a evita un nou val de refugiați.
Potrivit discuțiilor, granița Turciei cu Iranul a fost deja întărită, iar colaborarea cu Uniunea Europeană este esențială pentru blocarea eventualelor fluxuri de migranți. Oficialii au luat în calcul mai multe scenarii: dacă operațiunile militare rămân limitate, situația ar putea fi ținută sub control. În schimb, o escaladare majoră și o destabilizare a Iranului ar putea declanșa plecări masive de populație.
Deocamdată, discuțiile au rămas la nivel preliminar, fără măsuri concrete adoptate. La mai bine de două săptămâni de la izbucnirea conflictului, nu există semnale că iranienii sau afganii aflați în Iran ar încerca să treacă granița spre Turcia.
Lecțiile dure ale trecutului încă apasă
Experiența crizei migratorii din perioada 2014–2016 continuă să influențeze puternic deciziile actuale. Atunci, peste un milion de oameni au ajuns în Europa, iar efectele politice se resimt și astăzi.
După izbucnirea războiului civil din Siria, a fost nevoie de aproape patru ani pentru ca fluxul de refugiați să atingă niveluri critice. Tocmai această evoluție lentă, dar constantă, îi face acum pe liderii europeni să privească cu îngrijorare conflictul din Iran.
Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, a exprimat direct aceste temeri:
„Nu vrem să vedem un scenariu precum cel din Siria. Avem un interes puternic în a evita noi afluxuri de refugiați din regiune.”
Bruxelles-ul cere folosirea „tuturor instrumentelor”
Îngrijorările au fost reflectate și la cel mai înalt nivel al Uniunii Europene. Într-o scrisoare adresată liderilor statelor membre, Ursula von der Leyen a avertizat că conflictul a produs deja strămutări interne masive.
Ea a subliniat că este momentul ca statele membre să acționeze preventiv și să folosească „orice instrument de diplomație a migrației pe care îl avem la dispoziție”
Turcia, din nou în prima linie
Rolul Turciei rămâne esențial în acest context. Țara găzduiește deja una dintre cele mai mari populații de refugiați din lume, iar experiența trecutului a arătat cât de importantă este poziția sa strategică.
Ministrul turc de Interne, Mustafa Ciftci, a declarat că autoritățile au pregătit mai multe scenarii pentru a face față unei eventuale crize. Printre acestea se numără crearea unor zone tampon la frontieră sau, în situații extreme, permiterea intrării refugiaților pe teritoriul turc.
Capacitatea inițială de gestionare ar putea ajunge la aproximativ 90.000 de persoane, însă autoritățile subliniază că această variantă ar fi folosită doar în ultimă instanță.
Frica de efecte politice și economice
Pe lângă presiunea umanitară, liderii europeni se tem și de consecințele politice ale unui nou val de migrație. În ultimul deceniu, astfel de crize au alimentat ascensiunea partidelor anti-imigrație în mai multe state, inclusiv Germania, Austria și Franța.
Chiar dacă numărul migranților a scăzut semnificativ în ultimii ani, iar trecerile ilegale au fost reduse, sensibilitatea subiectului rămâne extrem de ridicată.
În același timp, conflictul din Iran aduce și alte riscuri globale: creșterea prețurilor la combustibili, posibile blocaje comerciale și temeri legate de o recesiune economică.
Un scenariu încă ipotetic, dar tratat cu maximă seriozitate
Deși nu există, în acest moment, semne clare ale unui exod în masă, liderii europeni par hotărâți să nu mai fie luați prin surprindere. Coordonarea cu Turcia și monitorizarea atentă a situației sunt considerate esențiale pentru a preveni o criză de proporții.
În spatele acestor măsuri preventive se află o realitate simplă: chiar dacă valul de refugiați nu a început încă, Europa se pregătește deja pentru momentul în care acesta ar putea deveni inevitabil.
