Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) și, într-adevăr, urșii o consumă ca medicament, imediat ce ies din hibernare. De altfel, potrivit tradiției populare, se pare că apariția frunzelor de leurdă este și semnul că, în curând, animalele vor ieși din bârloguri pentru a se bucura de razele soarelui de primăvară.
Leurda este o plantă de talie medie-mică, cu frunze cărnoase, de un verde puternic, care face niște flori mici și albe. Popular, mai este numită și usturoită, pentru că frunzele și tulpinile sale au un gust și un miros puternic de usturoi, cu care de altfel este și rudă, din punct de vedere botanic.
Leurda crește numai în pădurile din Europa Centrală, iar până în prezent nu a putut fi aclimatizată în nici o altă regiune. De asemenea, nu a putut fi cultivată, fiind o specie eminamente sălbatică, prezentă în pădurile de stejar, fag sau frasin.
În urma unor studii efectuate în laboratoarele din Germania, a fost declarată „Planta mileniului trei”, efectele sale asupra inimii și a vaselor de sânge, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar și a celui endocrin uimind pur și simplu oamenii de știință.
În prezent, leurda este considerată din punct de vedere terapeutic mai puternică decât usturoiul, care la rândul său este unul dintre cele mai folosite și apreciate medicamente naturale din lume. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, în comparație cu celebrul ei văr, leurda a crescut liberă, neinfluențată de mâna omului, păstrându-și neatinde însușirile cu care a fost înzestrată. Așa se explică faptul că are efecte terapeutice atât de puternice.
Pentru alimentație și preparare în stare proaspătă, se recoltează frunzele fragede, tinere, în lunile martie-aprilie. Se taie cu un cuțitaș, pentru a nu scoate afară planta cu tot cu rădăcină, care trebuie să rămână în pământ pentru a permite regenerarea plantei.
Pentru o porție delicioasă de salată cu leurdă, se prepară o mână de frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduță, se taie mărunt și se pun într-un castron. Se amestecă cu o linguriță de oțet de mere, un vârf de cuțit de sare și o jumătate de linguriță de ulei, după care se consumă în maxim 30 de minute de la preparare.
Într-o cură cu leurdă, se consumă o astfel de salată o dată pe zi, dimineața, la prima masă, înainte de a începe să consumi altfel de alimente. O cură cu leurdă durează minim 10 zile. Este extrem de bine tolerată de ficat. Și, deși are un puternic miros de usturoi, nu dă respirației izul neplăcut pe care îl dă usturoiul.
