Lelia Munteanu: Hans n-a ajuns Mitică Klemm

N-ar fi prima oară când Excelenţa Sa ne pune la punct, cu preeminenţa Fratelui mai Mare, însă ieri a alunecat din amvon:

"Pentru aproape 50 de ani după cel de-al Doilea Război Mondial, amintirea ororilor Holocaustului a servit pentru întregul continent drept piedică în faţa antisemitismului.
Şi, totuşi, astăzi, cei care se opun liberalismului şi îmbrăţişează naţionalismul economic caută din nou să îi atace şi să îi demonizeze pe evreii din Europa şi pe cei din afara ei. Fac acest lucru direct, prin manifestaţii naţionaliste şi vandalizarea memorialelor şi a cimitirelor. Dar fac acest lucru şi indirect, prin atacarea companiilor multinaţionale şi prin aluzii la pretinse şi presupus infame legături evreieşti ale unor întreprinderi legitime cu scopul de a crea animozitate şi de a prezenta concluzii funeste. Recrudescenţa acestei retorici antisemite, însoţită de transformările economice cauzate de globalizare, constituie un teren fertil pentru cei care încearcă să manipuleze opinia publică şi să îndepărteze România de temelia principiilor ei euroatlantice".

Ce legătură au vandalizarea cimitirelor cu globalizarea, şi antisemitismul cu multinaţionalele? Dar mai ales ce înseamnă, în România, “naţionalism economic”, când am dat tot ce se putea da şi am vândut pe nimic tot ce se putea vinde? (Ba chiar şi pe predecesorul domniei sale, domnul Mark H. Gitenstein, l-am omenit cu o frumoasă sinecură la Fondul Proprietatea).

“Naţionalism economic”? Adică un fel de “Trumponomics”?

De când şade pe malul Dâmboviţei, domnul Hans Klemm s-a miticizat, mi-a zis cu îngrijorare, urmărindu-i noncomunicarea guralivă.

Bine că m-am înşelat: Excelenţa Sa e doar un distins sicofant, care încearcă din răsputeri să se conformeze logicii săltăreţe a şefului său de la Casa Albă.