Un instrument legal, nu o tactică de amânare
Lia Savonea a respins ferm interpretările potrivit cărora sesizarea CJUE ar fi un gest de tergiversare. Din contră, aceasta susține că instanțele naționale au chiar obligația de a cere răspunsuri preliminare de la Luxemburg atunci când există dileme privind interpretarea dreptului european. „Durata procedurii nu poate fi criteriul principal. Prioritară este claritatea juridică”, a explicat Savonea, avertizând că un verdict pripit, dat în absența acestor clarificări, ar putea genera „consecințe mult mai grave pe termen lung”.
Referitor la momentul trimiterii sesizării — cu doar o zi înainte de termenul limită — șefa ÎCCJ a precizat că acest calendar a fost impus strict de „dinamica dosarului” și de complexitatea analizei juridice, negând orice intenție de a forța mâna judecătorilor constituționali.
De ce se teme Înalta Curte? Discriminare și insecuritate juridică
În centrul nemulțumirilor ÎCCJ față de reforma propusă de Guvernul Bolojan se află suspiciunea că noile prevederi încalcă principii fundamentale ale ordinii de drept europene. Instanța supremă ridică semne de întrebare serioase cu privire la:
Independența sistemului: Posibila reducere a siguranței financiare a judecătorilor sub un nivel adecvat;
Egalitatea în drepturi: Existența unui tratament discriminatoriu față de alte categorii de beneficiari;
Încrederea legitimă: Instituirea unui regim tranzitoriu considerat inegal și dificil de justificat din punct de vedere obiectiv.
Verdictul european, scut pentru independența magistraților
Prin acest demers, ÎCCJ dorește să stabilească dacă modificările legislative respectă standardele de proporționalitate și securitate juridică impuse de Uniunea Europeană. Pentru Lia Savonea și instituția pe care o conduce, lupta nu este doar despre pensii, ci despre utilizarea tuturor instrumentelor legale pentru a asigura o soluție corectă, conformă regulilor unui stat de drept, ferind astfel magistratura de instabilitate legislativă.
