Judecătorii, neclintiți în privința eliberării lui Cioacă: „Nu a conștientizat consecințele faptelor sale, nu le asumă, nu a făcut progrese reale pe calea reintegrării sociale”

Este a doua cerere de eliberare de eliberare conditionata depusa de fostul politist si respinsa de jucatori, dupa ce prima i-a fost respinsa in mai.

Cioaca a spus ca si-ar fi gasit chiar si un loc de munca dar judecatorii au respins cererea de eliberare conditionata. Fostul politist a executat mare parte din pedeapsa data initial, dar inca nu a platit daunelele in acest dosar de rasunet.

Motivele respingerii cererii de eliberare condiționată au fost explicate de instanță într-un document.

Aspecte tulburătoare din motivarea instanței: „A manifestat nepăsare față de memoria victimei”

Din documentul citat de ziare.com rezultă că judecătorii admit că fostul polițist a dat dovadă de „disciplină și stăruință în muncă”, dar au constatat că acesta nu recunoaște nici acum că a ucis-o pe Elodia Ghinescu:

• „Față de aceste aspecte instanța constată că persoanei condamnate nu i se poate reproșa conduita de ansamblu adoptată în timpul executării pedepsei, identificându-se o evoluție pozitivă în plan educativ și psiho-comportamental.

• Sub aspectul oportunității însă instanța apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, respectiv aceea de a da dovezi temeinice de îndreptare. Progresele condamnatului sunt evidente doar în raport cu conduita acestuia vizavi de normele instituționale obiective, ce vizează funcția coercitivă de execuție a pedepsei.

• Sub aspect subiectiv însă, în raport cu funcția educativă și preventivă a pedepsei, așa cum este prevăzută de art.52 C.pen.1969, circumstanțele personale ale condamnatului nu sunt de natură a convinge instanța că acesta nu va mai comite infracțiuni, iar liberarea sa anticipată nu prezintă nici un pericol pentru colectivitate.

• Dincolo de recompensele obținute de condamnat, de participarea sa la programele educaționale și sociale organizate în penitenciar și lipsa oricăror sancțiuni disciplinare, în procedura de analiză a unei cereri de liberare condiționată nu pot fi ignorate – atunci când se fac aprecieri asupra existenței premiselor că persoana condamnată să se fi îndreptat – nici gravitatea infracțiunilor săvârșite, nici intervalul de timp scurs între săvârșirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise, nici poziția acestuia față de faptă și consecințele produse.

• Astfel, aceste împrejurări reprezintă un criteriu contributiv la analizarea condițiilor de liberare condiționată, fără a avea însă un rol exclusiv, întrucât au reprezentat și un element de care s-a ținut cont la individualizarea pedepsei aplicate și a modalității de executare a pedepsei din care se solicită liberarea condiționată.

• În aceste condiții, instanța reține că gravitatea faptelor săvârșite a fost avută în vedere la momentul individualizării pedepsei, iar acest aspect nu constituie un motiv în sine de respingere a cererii de liberare condiționată, dar cu toate acestea conturează un profil moral, social și infracțional al persoanei, care reprezintă punctul de plecare în analiza dovezilor temeinice de îndreptare.

• Astfel, eliberarea petentului din pedeapsa de 15 ani, 8 luni închisoare la care a fost condamnat pentru fapte de o gravitate deosebită, ce denotă un potențial criminogen ridicat, respectiv loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, profanare de morminte și acces ilegal la un sistem informatic, fapte care au produs puternice reacții în rândul societății o lungă perioadă de timp, fără ca acesta să facă dovezi reale că se poate reintegra social, ar putea avea efect opus celui prescris de lege, în condițiile în care persoana privată de libertate nu-și asumă nici în prezent faptele comise, nu le recunoaște și implicit nu le regretă.

• Este evident că asumarea săvârșirii unei fapte este o problemă ce ține de libertatea de conștiință a fiecărei persoane, însă instanța nu poate face abstracție de poziția deținutului față de săvârșirea faptelor pentru care a fost stabilit în mod definitiv și irevocabil vinovăția condamnatului, aceasta având relevanță în aprecierea riscului real și concret de recidivă al persoanei private de libertate.

• Totodată, deși instanța constată că printre prevederile art.59 C.p. din 1969 nu se numără și condiția reparării integrale a prejudiciului produs prin comiterea infracțiunii, efortul depus în vederea reparării prejudiciului reprezintă un criteriu în aprecierea existenței dovezilor de îndreptare a condamnatului, instanța trebuind să țină cont de toate aspectele legate de persoana condamnatului, prin coroborarea tuturor criteriilor prevăzute de lege.

• Sub acest aspect instanța reține că deținutul a dovedit de-a lungul timpului nepăsare atât față de memoria victimei, prin neasumarea faptelor sale, cât și față de victimele colaterale, prin faptul că nu a depus minime diligențe de diminuare a consecințelor infracțiunilor săvârșite, prin achitarea fie si parțială a despăgubirilor civile la care a fost obligat față de familia victimei (fiul minor al acesteia si al inculpatului, mamă, frate), cu toate că din caracterizarea depusă la dosar reiese că persoana condamnată a beneficiat de sprijin financiar pe tot parcursul executării pedepsei, realizând totodată venituri și ca urmare a muncii prestate în penitenciar (…), astfel că, în opinia instanței, avea posibilitatea de a achita cel puțin parțial sumele ce i-au fost puse în sarcină, dacă dorea să facă dovada bunei credințe în acest sens.

• Toate aceste aspecte reflectă faptul că deținutul nu a conștientizat consecințele faptelor sale, nu le asumă, nu a făcut progrese reale pe calea reintegrării sociale din această perspectivă și nu prezintă garanții suficiente că punerea sa în libertate nu constituie un pericol pentru societate, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept”, notează instanța in documentul citat.

Cristian Cioacă execută la Penitenciarul Mioveni pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, profanarea de cadavre sau morminte și acces ilegal la un sistem informatic.

Fostul polițist din Argeș a stat peste 10 ani la închisoare din pedeapsa pe care a primit-o pentru uciderea soției sale, avocata Elodia Ghinescu, al cărei cadavru n-a fost găsit niciodată.

Deși executarea pedepsei urmează să expire abia la data de 2 august 2028, Cristian Cioacă vrea să fie liber pentru că a ispășit trei pătrimi din pedeapsă.

Pe 10 mai 2023, Comisia Penitenciarului Mioveni l-a propus pentru liberare condiționată considerând că sunt îndeplinite toate condițiile.

În 2014, Cristian Cioacă a fost condamnat la 15 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru uciderea soției sale, avocata Elodia Ghinescu. Ulterior, în august 2016, a fost condamnat și pentru acces ilegal la un sistem informatic. Magistrații i-au contopit pedepsele, Cioacă primind în final 16 ani și 8 luni de închisoare.