Joia Mare. Sărbătoare importantă, astăzi, pentru credincioși - CRUCE ROȘIE în calendar

Ortodoxe
Sfânta și Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii);
Sf. 9 Mucenici din Cizic; Sf. Cuv. Memnon

Greco-catolice
Sfânta și Marea Joi. Sf. 9 m. din Cizic; Sf. cuv. Memnon Taumaturgul; Sf. Ecaterina de Siena - patroana Europei. Cele 12 Evanghelii ale Patimilor Domnului

Romano-catolice
Sf. Ecaterina din Siena, fc. înv., patroană a Europei

Denia din Sfânta și Marea Joi recapitulează istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Taină și continuând cu prinderea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, aducerea Lui la arhiereii Ana și Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea și moartea, încheind cu punerea Sa în mormânt.

Cele douăsprezece lecturi din Sfintele Evanghelii ale acestei slujbe sunt relatările celor patru Sfinți Evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan, despre suferințele Mântuitorului, despre răstignirea și moartea Sa pe Cruce, scrie agerpres.ro.

După citirea primelor cinci pericope evanghelice ale deniei din seara zilei de Joi a Săptămânii Mari are loc aducerea Sfintei Cruci din sfântul altar și așezarea ei în mijlocul bisericii, spre închinare, în cuvintele preotului: "Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape".

În Sfânta și Marea Joi sunt pomenite patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoșătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire și vânzarea (trădarea) Domnului.

* Sfinții 9 Mucenici din Cizic, pomeniți în calendarul creștin ortodox la 29 aprilie, erau originari din diferite locuri și țări dar s-au aflat împreună în această cetate, unde Îl preamăreau pe Hristos și cu toată îndrăzneala, în acea perioadă în care creștinii erau urmăriți, schinguiți și omorâți, Îl propovăduiau pe El, că este Unul Dumnezeu Atoateziditor și Atoatețiitor.

Cetatea Cizic se afla într-o regiune numită Misia-mică din nord-estul Asiei Mici, situată pe coasta sudică a Mării Marmara.

Numele celor nouă mucenici sunt: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie și Filimon. Acești sfinți îi îndemnau pe oamenii orbiți de necredință să vadă adevărul; și luminându-se cu lumina cunoștinței, să creadă întru Unul adevăratul Dumnezeu.

Au suferit moarte martirică în timpul împăraților romani Dioclețian și Maximian, persecutori ai creștinilor.

După câțiva ani, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), încetând prigonirea creștinilor, au fost scoase de sub pământ trupurile celor nouă sfinți mucenici, și găsindu-se nestricate, au fost duse într-o biserică zidită în numele lor.

Acolo s-au făcut, mai apoi, multe minuni și tămăduiri prin sfintele lor moaște.