Herodot atunci când vorbește despre egipteni ne spune "egiptenii se mândresc cu faptul că sunt cei mai vechi oameni din lume". Ori, singurii oameni cărora textele antice, fie ele grecești, romane sau de altă natură le atribuiau titlul de divini erau pelasgii iar patria originară a acestora era la Dunărea de Jos.
Egiptenii "credeau că erau, o națiune divină și că îi conduceau regi care ei înșiși erau zei întruchipați; primii lor regi, afirmau ei, fuseseră zei propriu ziși, care nu disprețuiau viața pe Pământ, cu bucuriile și necazurile ei, alături de oameni".
Tot Herodot face însă o precizare deosebit de importantă, anume că Pasărea Phoenix era foarte aproape de sufletul lui Osiris și venea din locul unde se nasc sau trăiesc zeii.
Deci acest loc al zeilor era în afara Egiptului. Acest loc al zeilor purta în limba egiptenilor denumirea de Ta-Ur ce se tălmăcește Țara (Stră)veche identică cu Curtea Veche reprezentată prin incinta din centrul svasticii care este simbolul esențialmente Polar/ Central, fiind emblema celor doi Zamolxe, cum am sus de mai multe ori până acum. Acest loc, această țară a zeilor, era plasată la nord peste Marea Mediterană sau Marea cea Mare, scrie efemeride.ro.
Tradițiile egiptenilor ne spun că după moarte sufletul faraonului se îndrepta spre Duat, tărâmul lui Osiris, situat în Țara Zeilor Muntelui. Ajuns acolo trebuia să între în „ Marea Casă a Celor Doi” (Tatăl Cer și Muma Pământ, cei doi Zamolxe). Duatul era conceput ca un cerc al zeilor complet închis. Pe lângă acest ținut curgea un râu ce se împărțea în mai multe brațe iar munții ce înconjurau Duatul aveau 7 trecători.
Luați dumneavoastră o hartă ca să vă convingeți cu proprii ochi că e vorba de Transilvania înconjurată de Munții Carpați care, sunt împărțiți prin văi adânci în 7 grupe, tocmai cum descrie și Enoh „Țara Zeilor”.
Zeii pe care urma să-i întâlnească faraonul aici, pentru judecată, se numeau Zeii Muntelui din Ținutul Ascuns. Ciudat , pentru că tocmai Vf. Ascuns este cunoscut, în tradiția populară românească, sub numele de Altarul Cerului, locul de unde, așa cum am spus în altă parte, inițiații se ridicau la cer.
Duatul era considerat lumea subterană a lui Osiris sau lumea de dincolo ori Ardealul în textele medievale se numea tocmai „țara de dincolo (de păduri)”.
Vedem că nemurirea faraonului era legată de munții care înconjurau Duatul deoarece însuși Duatul era considerat Tara Zeilor Muntelui. În descrierea de mai sus a Duatului se vede o denumire care atrage atenția „Marea Casă a Celor Doi”. Ce este această casă? Care este numirea ei geografică și unde este plasată?
Marea Casă a Celor Doi este tot una cu Muntele Vieții din vechile papire egiptene, plasat la nord de râul Nun, părintele zeilor, tot una cu cu Okeanos Potamos/Dunărea, identic cu râul de mai sus care se împărțea în mai multe brațe. În vecinătatea acestui munte se afla și poarta numită Ser pe care soarele trecea seara, în barca sa, pentru a reveni a doua zi la orizont.
Ori această poartă Ser este identică cu numirea româneasca Fer( Fier). Rugăm să se țină cont de vorbirea curentă și de pronunția „țărănească” a cuvântului Fier. Având în vedere această „ congruiență”, observăm că poarta Ser este tot una cu Porțile de Fier ale Dunării (râul Nun) de la Cazane.
