Ipoteza șocantă privind miracolul Luminii Sfinte: Cum se poate aprinde singură o lumânare?

Lumina Sfântă. Flacăra este apoi împărțită printre toți credincioșii, în toate colțurile lumii, sau cel puțin, așa se consideră, având în vedere atenția care este acordată de mass-media transportării Luminii Sfinte din Ierusalim în țările ortodoxe, inclusiv România.

Acest eveniment este considerat de către credincioși cel mai vechi miracol, fiind, în creștinismul ortodox, printre cele mai importante evenimente din perioada Paștelui. Totuși, de-a lungul timpului au existat o sumedenie de voci care au afirmat că este o fraudă. În ciuda acestui lucru, această practică a supraviețuit secolelor, chiar și sub diferite regimuri mai puțin prietenoase față de creștinismul răsăritean.

Lumina Sfântă. Procesiunea ar putea indica autenticitatea miracolului

Procesiunea care duce la obținerea Luminii Sfinte ar putea indica, prin complexitatea și forma ei, că este într-adevăr vorba de un miracol, prin prisma „filtrelor”. În sâmbăta de dinaintea Peștelui, la amiază, Patriarhul grec merge împreună cu clerul său îmbrăcat în straiele sacerdotale, urmat de Patriarhul armean cu clerul lui și cu episcopul copților, într-o procesiune grandioasă și solemnă, în jurul Mormântului Sfânt, înconjurându-l de trei ori, scie descoperă.ro.

Lumina Sfântă. Odată cu încheierea acestui ritual, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox recită rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini, se dezbracă de veștminte și intră singur în mormânt. Clericul armean și copt rămân în anticameră, unde susțin că stătea îngerul când s-a arătat femeii credincioase (Maria Magdalena) după învierea lui Iisus. Adunarea cântă în acest timp „Doamne miluiește” până când Lumina Sfântă coboară și aprinde candela, iar apoi Patriarhul iese din mormânt și din anticameră, urmat de prelați și rostind rugăciuni, aprinde fie 12, fie 33 de lumânări cu Lumina Sfântă.

Sfânta Lumină de la Ierusalim va fi adusă, sâmbătă, în România

De asemenea, pentru a respecta tradiția, autoritățile israeliene sigilează mormântul lui Iisus , la fel cum romanii au sigilat în antichitate pentru ca discipolii Mântuitorului să nu fure cadavrul și să susțină că a înviat. Înainte de a sigila mormântul, aceștia intră în mormânt pentru a verifica dacă există vreo sursă de foc - prezența unei surse ascunse pentru flacără ar însemna fraudarea miracolului.

Lumina Sfântă. Istoria milenară a unui „miracol” și a criticilor acestuia

Prima înregistrare scrisă a Luminii Sfinte datează din secolul al IV-lea, dar cronicile descriu evenimente care se întâmplau și în primul secol.

Lumina Sfântă. Spre exemplu, Grigore din Nisa povestește cum apostolul Petru a văzut Lumina Sfântă în Mormânt după nașterea lui Iisus.

Un alt itinerariu este al starețului rus Daniel, scris în anii 1106 - 1107, în care descrie „miracolul Luminii Sfinte” și ceremoniile pe care le menționează în detaliu. Acesta spune cum patriarhul intră în capela învierii cu două lumânări și îngenunchează în fața pietrei pe care a fost pus Iisus după moartea sa și se roagă, iar în acest timp miracolul se produce. Lumina provine din piatră, iar apoi, când Patriarhul iese din capelă, o împarte cu credincioșii din biserică. Această descriere de la începutul secolului al XII-lea este considerată ca fiind prima documentată în detaliu și, de atunci, au existat o sumedenie de alte descrieri, dar și o mulțime de critici.

Criticismul a început cel mai probabil odată cu regimul islamic al Ierusalimului (în prima jumătate a secolului al VII-lea), dar pelerinii nu au fost opriți pentru că vizitarea orașului de către un număr însemnat de oameni era profitabilă. Un asemenea eveniment este descris de celebrul istoric Edward Gibbon: „Musulmanii zâmbeau cu condescență la mențiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paștelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciații latini și este repetată anual de către preoțimea sectelor grecești, armene și copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu și pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranța asupra acestui fenomen a fost sporită și de interes, veniturile prințului și ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul".

Lumina Sfântă. În anul 1238, Papa Grigore al IX-lea a declarat Lumina Sfântă o fraudă, dar această declarație necesită sursa primară pentru a putea fi validată.

Mai mult decât atât, atunci când cruciații au preluat conducerea clericului ortodox din Ierusalim în anul 1101, focul nu a apărut, ceea ce a crescut scepticismul printre creștinii occidentali. În ciuda acestui lucru, Balduin I al Ierusalimului a restabilit conducerea ortodoxă. A făcut acest lucru tot din rațiuni economice, continuând astfel această practică.

Lumina Sfântă. O altă sursă istorică este reprezentată de câteva însemnări ale arhimandritului rus Porfirie, care a fost trimis în Ierusalim de Biserica Ortodoxă din Rusia în secolul al XVII-lea. Un fragment din aceste însemnări dezvăluia că „un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, și astfel focul sfânt nu este o minune. El însuși mi-a spus despre asta azi”.

Un alt eveniment care nu are legătură cu autenticitatea Luminii Sfinte este reprezentat de incidentul din 1834, când sute de pelerini au murit călcați în picioare în urma unui incendiu. Există teorii conform cărora, clerul ortodox de la Ierusalim a dorit să preschimbe miracolul, dintr-unul real, într-unul simbolic, dar pierderile spirituale, și probabil mai ales cele financiare au fost considerate prea mari.

Lumina Sfântă. Criticile actuale și demitizarea: fosforul

Acum câțiva ani, un istoric grec pe nume Michael Kalopoulos a făcut o demonstrație în direct la o televizine grecească, prezentând faptul că lumânările se pot aprinde spontan, fără să existe o sursă de foc. Kalopoulos înmoaie vârful lumânărilor în fosfor, iar acestea se aprind de la sine în aproximativ 20 de minute datorită proprietăților fosforului alb.

Lumina Sfântă. De asemenea, pentru ca aprinderea să nu aibă loc imediat, lumânările pot fi înmuiate într-un compus organic, care trebuie mai întâi să se evapore pentru ca fosforul să ia contact cu oxigenul. Cercetătorul grec precizează că „dacă fosforul este dizolvat într-un solvent organic adecvat, autoaprinderea este întârziată până când solventul s-a evaporat aproape complet. Experimentele repetate au arătat că aprinderea poate fi întârziată chiar și pentru o jumătate de oră sau mai mult, depinzând de densitatea soluției și de solvent”.

Istoricul afirmă și că această reacție chimică era bine cunoscută chiar din timpul babilonienilor și a grecilor antici, cu mult înaintea apariției creștinismului, fiind probabil și atunci folosit pentru evenimente similare.