"Nu suntem în prezența unui blocaj instituțional!" Asta a transmis președintele Klaus Iohannis Curții Constituționale. Șeful statului a trimis CCR punctul său de vedere cu privire la sesizarea înaintată de premierul Viorica Dăncilă. Dăncilă se plângea de existența unui conflict de natură constituțională între Guvern și Președintele României, pe tema remanierii. În document, președintele le cere judecătorilor să respingă sesizarea și subliniază că a acționat potrivit prerogativelor sale în acest caz.
Președintele Klaus Iohannis susține că premierul Viorica Dăncilă ar fi trebuit să aștepte mai întâi argumentele care au dus la respingerea celor doi miniștri (Lia Olguța Vasilescu și Ilan Laufer), și abia apoi să înainteze noi propuneri. De asemenea, dacă ar fi dat dovadă de bună-credință, premierul s-ar fi consultat cu președintele pe subiectul remanierii guvernamentale. Cu aceste argumente se va apăra Iohannis la CCR, după sesizarea Guvernului.
Klaus Iohannis a trimis la CCR punctul de vedere referitor la conflictul juridic de natură constituțională reclamat de premierul Viorica Dăncilă, după ce șeful statului a refuzat să-i numească în Guvern pe Lia Olguța Vasilescu și pe Mircea Drăghici. Documentul, obținut de adevarul.ro, invocă următaorele argumente:
Fără a aștepta comunicarea motivelor pentru care Președintele României a înțeles să nu dea curs propunerii pentru cele două portofolii anterior menționate, în data de 21 noiembrie 2018, în forurile de conducere ale PSD s-a decis transmiterea către Președintele României a unor noi nominalizări pentru cele două ministere.
În mai puțin de două săptămâni, prim-ministrul a modificat succesiv obiectul propunerii referitoare la componența Guvernului, inclusiv prin schimbarea temeiurilor din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, de fiecare dată fără vreo consultare prealabilă cu Președintele României.
În ceea ce privește conducerea Ministerului Transporturilor și a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, aceasta este asigurată de către miniștrii titulari până la momentul emiterii decretului de constatare a vacanței funcției, iar din acest punct de vedere nu poate fi vorba despre un blocaj la nivelul funcționării Guvernului. Termenul de 15 zile prevăzut de Legea nr. 90/2001 privește relația dintre ministrul-demisionar și prim-ministru. În ceea ce-l privește pe Președintele României, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, nici Constituția și nici legea nu instituie un termen în care trebuie emis decretul de încetare a funcției.
Nici în ceea ce privește propunerile de numire a noilor miniștri ( Lia Olguța Vasilescu și Mircea Drăghici), considerăm că nu suntem în prezența unui blocaj instituțional. Constant, Președintele României a afirmat că analizează aceste propuneri. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a apreciat că, în absența unui termen legal, atribuțiile se exercită într-un termen rezonabil. Or, față de manifestarea de voință a prim-ministrului care - fără să aștepte comunicarea motivării refuzului cu privire la propunerile inițiale - a înlocuit persoanele propuse, urmează să constatați că dreptul Președintelui României de a respinge motivat prima propunere a prim-ministrului nu s-a materializat și, în consecință acesta nu s-a epuizat. Este de necontestat faptul că în vederea emiterii unui decret, Președintelui României nu îi poate fi negat dreptul de a verifica îndeplinirea condițiilor legale de către candidații propuși, ceea ce presupune o analiză.
În situația în care prim-ministrul și Președintele României au opinii divergente cu privire la numirea unui ministru, Constituția oferă soluția desemnării unui ministru interimar. Prin urmare, nu suntem în prezența unui blocaj instituțional, câtă vreme Președintele României a acționat în limitele atribuțiile sale constituționale și în acord cu jurisprudența Curții Constituționale.
Președintelui României nu i se poate imputa o conduită abuzivă sau arbitrară în exercitarea atribuției prevăzute la art. 85 alin. (2) din Constituție, câtă vreme a acționat cu loialitate constituțională și bună-credință în raporturile cu prim-ministrul. Astfel, în ziua imediat următoare propunerii de remaniere, Președintele României a răspuns solicitării prim-ministrului, numind în funcție 6 miniștri din cele 8 propuneri înaintate. Răspunsul rapid al Președintelui la cererea de remaniere înaintată de prim-ministru, chiar în absența oricărei consultări inițiate de prim- 9 ministru, reprezintă o dovadă de colaborare loială, care a ținut cont de rațiunile acestui demers.
De asemenea, în aceeași zi, Președintele României a menționat că în ceea ce privește două portofolii, propunerile vor fi refuzate. Într-o interpretare cu bunăcredință a acestei declarații și față de faptul că o mare parte dintre cei propuși fuseseră numiți, prim-ministrul era obligat la inițierea unei consultări cu Președintele pe această temă și trebuia să aștepte comunicarea motivării refuzului. În esență, declarația publică a Președintelui României cu privire la intenția refuzului nu poate fi în niciun caz asimilată cu un refuz nemotivat.
Neașteptând motivele refuzului - act prin care Președintele României și-ar fi exercitat dreptul de a refuza propunerea inițială - prim-ministrul a procedat de o manieră neloială constituțional, forțând numirea unor miniștri pe motiv că Președintele nu mai are dreptul să procedeze la o analiză. În opinia noastră, acest drept nu poate fi considerat epuizat întrucât, pe de o parte, nu a existat o consultare, iar pe de altă parte, prim-ministrul și-a înlocuit propunerea inițială.
