În 1971, la o prestigioasă unversitate americană, a avut loc cel mai controversat experiment psihologic în care s-a încercat să se investigheze ce se întâmplă când un grup de persoane normale este amplasat într-un mediu ostil. De asemenea, experții au analizat efectele posibile ale percepției puterii. Totul a fost parte a Experimentului ''Închisorii Stanford', scrie Descoperă.ro.
În 1971, psihologul Philip Zimbardo a ales 24 de studenți pentru grupul său de cercetare. Proiectul implica un joc de roluri prin care era simulat mediul din închisoare pentru 2 săptămâni. Jumătate din membrii grupului jucau rolul gardienilor și o altă jumătate pe cel al deținuților. Zimbardo juca rolul directorului închisorii, iar fiecare student primea 15 dolari pe zi.
Principalul scop al experimentului a fost ca psihologii să vadă dacă subiecții își vor păstra judecata morală sau vor acționa conform rolului pe care îl joacă.
În prima zi a experimentului, deținuții au fost ,,arestați'' și amplasați în celulele lor unde au găsit condițiile mizere în care urmau să locuiască. Pe de altă parte, gardienii au primit încăperi în care condițiile erau mult mai bune. Zimbardo a oferit instrucțiuni clare gardienilor pentru următoarele zile.
Desigur, gardienii au considerat că toate drepturile sunt ale lor și au început să hărțuiască deținuții prin intermediul pedepselor fizice sau interzicerea utilizării toaletelor și forțarea acestora să defecheze într-o găleată pe care o aveau în celulă. Mai mult, gardienii le-au luat saltelele și i-a obligat să doarmă pe ciment. Mai mulți gardieni au devenit extrem de violenți având tendințe sadice.
În cea de-a doua zi, unii deținuți au blocat ușa și au refuzat să urmeze instrucțiunile gardienilor. La mai puțin de trei zile de la începerea experimentului, unul dintre deținuți a început să se comporte ,,nebunește,'' conform raportului lui Zimbardo: ,,a început să se comporte nebunește, să țipe și să înjure. A durat până când ne-am dat seama că subiectul suferea cu adevărat, moment în care l-am eliberat''.
La scurt timp, Zimbardo a invitat un preot catolic pentru a participa la evaluarea proiectului. Atunci când prizonierii s-au prezentat preotului și-au utilizat numărul primit la începutul experimentului Preotul a realizat interviuri individuale cu fiecare prizonier, sfătuindu-i cu privire la situația în care se află.
În cele din urmă, unui dintre subiecți, numit #819, a devenit isteric și a cedat, psihologii l-au sfătuit să meargă să se odihnească până când găseau un medic și hrană.
Deși experimentul trebuia să se desfășoare pe o perioadă de 2 săptămâni, după a șasea zi s-a încheiat. Peste ani, în 2008, Zimbardo afirma că ,,cu puțin timp în urmă am realizat cât de departe am mers cu experimentul. La un moment dat gândeam exact ca un director de închisoare și nu ca un psiholog''.
