Un nou model de penitenciar ia naștere în Delta Dunării, pe un grind așezat la granița româno-ucraineană: o închisoare fără gratii, în care condamnații pot umbla fără opreliști, pot munci și pot trăi la fel ca oamenii liberi. O singură piedică stă în calea evadării: apa Dunării. Penitenciarul e construit pe o insulă.
În această perioadă în care sistemul penitenciar din România e contestat din toate părțile, în care închisorile sunt tot mai pline, iar deținuții scriu pe bandă rulantă plângeri la CEDO pentru condițiile în care sunt ținuți, un grup de oameni din Norvegia și România încearcă să pună bazele unui nou mod de a-i trata pe cei privați de libertate: o închisoare bazată pe ideea că deținuții nu trebuie rupți de societate, ci trebuie ținuți într-un spațiu care să le facă mai ușoară trecerea de la mediul închis la libertate.
Așa a apărut proiectul Grindul Tătaru, un loc din Delta Dunării înconjurat de ape și potrivit pentru o închisoare fără gratii, potrivit Adevarul.ro. 580.320 de euro a costat până acum proiectul de la Grindul Tătaru. Banii au venit 85% din Fondurile Norvegiene și 15% din contribuția statului român.
Proiectul a luat naștere în 2014, când Ministerul Justiției a primit o donație de aproape 500.000 de euro prin Fondurile Norvegiene, pentru stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deținuților. Fondurile Norvegiene sunt scheme de finanțare nerambursabilă și au ca scop reducerea disparităților sociale și economice în Spațiul Economic European și întărirea relațiilor dintre Norvegia și România.
Modelul după care s-a lucrat a fost închisoarea Bastoy, din Norvegia, o insulă de lângă Oslo, denumită popular „cea mai primitoare închisoare din lume". Acolo, cei 115 deținuți locuiesc în case pe care le îngrijesc singuri, își gătesc singuri, lucrează și sunt plătiți pentru munca lor. În plus, au multiple posibilități de recreere: pescuit, tenis, iar în lunile de iarnă, schi. Au chiar și o formație de muzică rock.
Arne Kvernvik Nilsen (65 de ani), directorul închisorii Bastoy între 2008 și 2013, a venit în România și s-a implicat, alături de Administrația Națională a Penitenciarelor, în dezvoltarea proiectului de la Grindul Tătaru. Li s-au mai alăturat asociațiile Ivan Patzaichin – Mila 23 și Romano ButiQ.
În decurs de doi ani, un teren viran a devenit o mică tabără cu cinci case ecologice construite de deținuții de la Chilia. 90 dintre aceștia, în mare parte analfabeți, au absolvit aici cursuri de lucrători în construcții și dulgherie. „E bine aici, că nu mai vedem garduri, nu mai vedem gratii, nu mai vedem mascați. Ne facem treaba ca la servici", ne spune un tânăr condamnat pentru omor.
Singurele garduri din perimetrul administrat de penitenciar sunt făcute din papură și au înălțimea de un metru. Deținuții își fac singuri pâinea la cuptor și își gătesc pește pentru prânz. Gardienii care îi păzesc sunt îmbrăcați în civil. Seara, deținuții sunt duși cu bacul înapoi la Chilia Veche – secția exterioară a Penitenciarului Tulcea. „Ar fi bine dacă am putea să stăm aici tot timpul. Una e să stai 16 inși în celulă și alta e să fii aici, să poți să ieși la soare, să mai vezi și tu o pasăre, un șarpe de apă...", spune un condamnat pentru furt cu tâlhărie.
