Începe invazia căpuşelor. Ce trebuie să ştim despre aceşti paraziţi

Căpușele sunt artropode parazite ce populează suprafața corpului fiind găsite pe tegumentele mamiferelor, sau în blana lor, sau pe pielea păsărilor, sunt paraziți hematofagi, se hrănesc cu sângele gazdelor pe care le parazitează, fiecare stadiu activ se hrănește o singură dată, după care petrece perioade lungi pe vegetație de obicei în iarba înaltă și de acolo trec direct pe tegumente, populând gazda timp de câteva zile, dacă nu sunt îndepărtate.

Cele mai multe cazuri apar primăvara și vara, dar și până târziu, spre toamnă.

Căpușele parazitează o varietate foarte mare de gazde terestre, cum ar fi: amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Pe lângă acțiunea directă, căpușele sunt transmițători ai unor agenți patogeni care produc boli atât la om, cât și la animale, fiind clasificate pe locul doi, după țânțari, în ceea ce privește importanța medicală și veterinară ca vectori.

După afinitățile ecologice, căpușele se clasifică în căpușe endofile (de adăpost) și căpușe exofile.

Căpușele endofile sunt cele care trăiesc în grajduri, locuințe, crăpăturile zidurilor, vizuini, peșteri și parazitează animalele în perioadele de odihnă.

Căpușele exofile, cu prezență în spațiul liber, se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe pășune pentru a găsi gazdele. În cazul în care condițiile sunt nefavorabile, ele se ascund în tufișuri, în sol etc.

Căpușele sunt de dimensiuni foarte mici, însă pot fi vizibile cu ochiul liber, masculii sunt negri, iar femelele sunt negre cu abdomenul roșu.

Calea de a infesta și de a infecta ca vector, o nouă gazdă este contactul fizic (ele nu sar, nu zboară, dar se atașează de corpul victimei).

Atașarea de gazdă se face în timpul trecerii acesteia pe lângă firele de iarbă pe care se găsesc căpușele, localizându-se preponderent în zona capului și a gâtului speciei parazitate.

La locul înțepăturii produc iritare și tumefiere până la infecții locale. Infestația masivă cu căpușe poate duce la anemie, pierdere în greutate, paralizii, stări alergice, șoc anafilactic și chiar moartea animalului.

De asemenea căpușele ca vector principal pot transmite agenți patogeni periculoși care pot pune în pericol viața oamenilor și animalelor, respectiv bacterioze, babesioza, leptospiroza, erlihoza, anaplasmoza, Boala de Lyme și encefalita de căpușe. Uneori simptomele pot evolua sub-clinic (greu de sesizat), însă unele dintre afecțiuni sunt incurabile.

În plus, rănile pe care le produc creează porți de intrare pentru infecții secundare, sau produc diferite afecțiuni ale pielii, durere sau tumefacții.

Animalul infestat are tendința de a se scărpina continuu la locul unde este localizată căpușa. Zona este ușor inflamată și dureroasă, pot apărea semne de apatie, febră, animalul este anemic.

În organismul uman afecțiunile au ca simptome manifestări asemănătoare gripei: febră, cefalee, greață, vomă.

Atenție

* căpușele nu se rup, ci se extrag cu o pensetă chiar de la locul de inserție pe piele, altfel cleștii căpușii rămân în interiorul pielii și pot infecta locul unde au pătruns;

* după îndepărtarea căpușei, se dezinfectează locul cu iod;

* dacă starea generală nu se ameliorează, trebuie mers de urgență la medicul de specialitate.

"Combaterea efectelor nedorite cauzate de căpușe este în mod fundamental, pe lângă o problemă de sănătate publică și o chestiune economică, care trebuie să își facă efectele pe termen mijlociu și lung. Reușita acțiunilor de combatere a căpușelor cere o concepție și o execuție corectă, având în vedere că o activitate ocazională, facultativă sau de rutină, este echivalentă cu o irosire a eforturilor specifice și a fondurilor investite. Este necesar ca toți factorii implicați în această activitate, respectiv autoritățile locale, crescătorii de animale, alte segmente de populație, pe lângă specialiștii din domeniu, trebuie să dețină unele informații cu referire la rolul pe care căpușele îl au ca parazit și în principal ca vector în transmiterea unor boli grave la oameni și animale", a afirmat dr. Pențea Ioan — Secretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu.

Conform acestuia, se recomandă ca autoritățiile locale, proprietarii de animale și nu în ultimul rând populația, să efectueze o serie de acțiuni, cu referire la:

* Identificarea permanentă a zonelor considerate cu risc biologic ridicat și informarea celorlalte autorități responsabile.

* Supravegherea prin examene clinice periodice a animalelor sub aspectul infestării cu ectoparaziți din zonelor identificate ca favorabile dezvoltării căpușelor și anunțarea medicilor veterinari pentru impunerea măsurilor în consecință.

* Responsabilitatea autorităților locale privind efectuarea dezinsecțiilor în spații și clădiri nefuncționale, în parcuri, zone de agrement, pajiști naturale cu vegetație abundentă, precum și colectarea și deparazitarea câinilor comunitari.

* Efectuarea lucrărilor de defrișare a resturilor vegetale necomestibile a arboretului de pe suprafețele de pajiști naturale infestate.

* Solicitarea de către autoritățile locale implicate, pentru asigurarea asistenței de specialitate prin medicii veterinari din teritoriu.

* Deparazitarea periodică a câinilor, a pisicilor sau a altor specii de animale (ovine, caprine, porcine), cu acaricide care sunt aplicate pe corpul gazdelor în diferite moduri (băi generale sau aplicații locale).

* Populația să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, la picnic, să evite zonele împădurite sau cu vegetație înaltă în perioada caldă a anului.

* Colaborarea permanentă a autorităților locale și județene, responsabile, prin informări reciproce și acțiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire și combatere a efectelor cauzate de această specie.

Pentru siguranța prevenției și controlului riscului de îmbolnăvire provocat de căpușe, apelați la un medic uman sau veterinar după caz.