Țara nordică, care a depus cerere de aderare în 2009, analizează posibilitatea organizării unui referendum privind reluarea negocierilor încă din luna august, potrivit unor surse citate de Politico.
Demersul vine pe fondul eforturilor Uniunii de a avansa extinderea, inclusiv printr-un plan care ar putea oferi Ucrainei un statut de membru parțial începând de anul viitor. În paralel, Muntenegru, considerat unul dintre cei mai avansați candidați, a încheiat recent un nou capitol de negocieri.
Un calendar accelerat într-un climat geopolitic tensionat
Deși coaliția guvernamentală de la Reykjavík a promis anterior un referendum până în 2027 privind reluarea negocierilor, actualul calendar pare să fie devansat. Decizia survine într-o perioadă marcată de tensiuni internaționale, inclusiv după introducerea unor tarife americane și declarații controversate venite dinspre Washington.
Parlamentul islandez ar urma să stabilească data votului în următoarele săptămâni. Dacă alegătorii ar susține reluarea negocierilor, Islanda ar putea deveni una dintre cele mai rapide candidate la aderare, potrivit unor surse apropiate discuțiilor.
„Efectul Trump” și schimbarea discursului despre extindere
Oficiali europeni afirmă că dezbaterile privind extinderea se concentrează tot mai mult pe securitate și pe consolidarea poziției UE într-o lume marcată de competiție între sfere de influență.
Comisarul european pentru extindere a subliniat că subiectul nu mai este doar unul tehnic sau economic, ci ține de stabilitate și capacitatea de acțiune a Uniunii într-un context global volatil. În același timp, conducerea Comisiei Europene a evidențiat importanța parteneriatului cu Islanda, descris ca un factor de stabilitate.
De ce a fost Islanda interesată de UE
Islanda a depus cererea de aderare în 2009, în timpul crizei financiare severe care a dus la colapsul celor trei mari bănci comerciale ale țării. Negocierile au fost însă înghețate în 2013, pe fondul redresării economice rapide și al unor rezerve legate de situația zonei euro.
În 2015, autoritățile de la Reykjavík au solicitat oficial să nu mai fie considerate țară candidată. Între timp, contextul geopolitic s-a schimbat semnificativ.
Islanda ocupă o poziție strategică în Atlanticul de Nord, nu are armată proprie și se bazează pe apartenența la NATO și pe un acord de apărare cu Statele Unite din 1951. În plus, sprijinul public pentru o eventuală reluare a discuțiilor a crescut în ultimii ani.
Pescuitul – principala miză în negocieri
Cel mai sensibil subiect în eventualele negocieri rămâne sectorul pescuitului, esențial pentru economia islandeză. În trecut, acest domeniu a generat tensiuni serioase în relația cu Uniunea Europeană.
Diferența față de negocierile anterioare este însă ieșirea Marii Britanii din UE. Disputele legate de drepturile de pescuit, inclusiv cele din așa-numitul „Război al macroului”, au implicat puternic Londra. În noul context, analiștii consideră că unele dintre aceste obstacole ar putea fi mai ușor de gestionat.
Un proces tehnic, dar nu lipsit de provocări
Islanda este deja membră a Spațiului Economic European și parte a spațiului Schengen, ceea ce înseamnă că o mare parte din legislația UE este deja aplicată. Înainte de suspendarea negocierilor, țara închisese 11 din cele 33 de capitole de aderare.
Unii oficiali europeni estimează că, în condiții favorabile, procesul ar putea avansa rapid. Totuși, alții avertizează că anumite capitole ar putea ridica dificultăți, iar un calendar foarte ambițios ar putea fi greu de respectat.
PIB ridicat, miză mai degrabă de securitate
Islanda are unul dintre cele mai ridicate niveluri ale PIB-ului pe cap de locuitor la nivel global, ceea ce face ca motivația economică a aderării să fie mai puțin presantă decât în cazul altor state candidate.
Pentru Reykjavík, beneficiile potențiale sunt mai degrabă legate de securitate și poziționare strategică, într-un moment în care Europa își reconfigurează relațiile externe și politica de extindere.
