În plângerea sa, Popoviciu scrie că a fost reținut timp de aproape nouă ore într-o sală de așteptare a Direcției Naționale Anticorupție, unde a fost convocat cu mandat de aducere pentru a fi audiat, înainte de a face obiectul unei ordonanțe de plasare în arest preventiv, potrivit Agerpres.
Conform textului verdictului, Popoviciu a fost adus la DNA în jurul orei 15.00 pentru a fi audiat sub suspiciunea de abuz de putere și de corupție. În cele din urmă a fost audiat de anchetatori și la ora 23.30 i-a fost adusă la cunoștință ordonanța de reținere pentru 24 de ore, care ulterior a fost prelungită până la 25 martie 2009, dată la care Popoviciu a fost pus în libertate cu interdicția de a părăsi teritoriul timp de 30 de zile.
Această interdicție a fost reînnoită de mai multe ori, pe o durată totală de trei luni, DNA și tribunalele competente considerând că există motive plauzibile de a suspecta că Popoviciu a comis infracțiunea de care este acuzat și că ridicarea interdicției ar fi contrară unei bune administrări a justiției, se menționează în comunicatul citat.
Invocând articolul 5.1 al Convenției pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale, Popoviciu a reclamat că a fost reținut fără bază legală timp de aproape nouă ore la sediul autorităților de cercetare. De asemenea, în baza articolului 2 al protocolului nr. 4 din Convenție privind libertatea de circulație, el reclamat la CEDO că interdicția de a părăsi țara dictată nu a fost justificată în cazul său.
CEDO a ajuns la concluzia că reclamația în baza articolului 5.1 este admisibilă și condamnă statul român la plata a 4.500 de euro către reclamant de la data la decizia rămâne definitivă, în termen de trei luni, în moneda națională, la cursul existent la momentul verdictului.
Pe de altă parte, CEDO a decis că că articolul 2 al protocolului 4 al Convenției, cel privitor la libertatea de circulație, nu a fost încălcat prin impunerea interdicției de a părăsi țara.
