Fiecare cuplu nou format pleacă la drum, în viață, cu o mulțime de speranțe. Una dintre cele mai importante dintre dorințe vizează durabilitatea cuplului. Partenerii care se simt împliniți unul în preajma celuilalt și își iau angajamente serioase, speră că sentimentele și relația pe care au închegat-o să rămână nealterate cât mai mult timp, dacă nu pentru totdeauna. Pe măsură ce relația evoluează trebuie însă să găsească maturitatea necesară de a împăca așteptările pe care le au, viziunea idealului de cuplu cu realitatea, adesea constrângătoare și supusă diverselor provocări.
Din ce în ce mai multe cupluri, copleșite de situațiile stresante de viață, ajung la neînțelegeri și lipsă de comunicare, așa încât decizia de a se despărți pare a fi singura soluție viabilă.
Sunt însă conjuncturi în care două persoane ajunse în pragul separării, consideră totuși că relația din care vor să iasă ar mai merita o șansă.
Ce ar trebui să facă partenerii dintr-un cuplu, înainte de a lua decizia definitivă de a se despărți:
-Să încerce cel puțin o terapie de cuplu
De ce ar apela la terapie când deja consideră că totul este pierdut?
În primul rând, pentru că un psiholog poate asculta cu imparțialitate punctele de vedere diferite și poate sprijini ambii parteneri în efortul lor de a găsi o cale comunicare, de conștientizare a cauzelor problemelor din cuplu.
Pe de altă parte, dacă totuși nu vor găsi pe parcursul psihoterapiei o cale de împăcare, vor avea șansa de a se cunoaște mai bine și, cel puțin,vor reuși să se despartă în termeni civilizați, fără resentimente.
-Să caute să spargă monotonia, rutina din relație
Ar putea hotărâ să meargă împreună într-o vacanță unde să reîncerce apropierea sau să se înscrie la un curs de dans pe care să îl frecventeze împreună. Este indicată orice activitate relaxantă, agreată de ambii parteneri. Un timp de calitate pe care cei doi îl petrec frecvent împreună poate reînvia sentimentele ce i-au legat la un moment dat.
-Să decidă o despărțire provizorie.
O pauză le poate oferi un timp doar pentru ei, momente în care nu mai sunt în conflict unul cu celălalt. Detașându-se, s-ar putea că rănile mai vechi să se poată vindeca. Partenerii pot înțelege mai clar măsura atașamentului care i-a ținut până atunci împreună.
Sigur că o separare provizorie poate deveni definitivă atunci când cei doi nu mai găsesc o cale de reconciliere dar le poate servi în același timp drept un exercițiu util al vieții trăite unul fără celălalt.
-Să clarifice în mod conștient care este partea de vină a fiecăruia, să-și asume responsabilitatea pentru eșecul cuplului.
Într-un moment lipsit de tensiune, să încerce să petreacă un timp împreună încercând să discute despre problemele apărute în relație, căutând să găsească soluții. Și unul, și celălalt dintre parteneri trebuie să aibă ocazia să își spună pe rând părerea în legătură cu motivele care cred ei că au dus la fragilizarea relației.
Orice adult trebuie să se asigure că nu proiectează, că nu pune în cârcă partenerului povara insatisfacțiilor lui personale, că nu-l acuză de fapt pe celălalt de propriile nereușitele. În această situație, o despărțire și formarea unui nou cuplu, cu un alt partener, nu va duce la rezolvarea problemelor individuale și nici nu va garanta viabilitatea cuplului nou format.
