Dezbaterea privind introducerea impozitului progresiv în România a fost relansată recent, după ce guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a adus în discuție acordul privind politicile economice încheiat cu Fondul Monetar Internațional (FMI). Deși FMI recomandă constant renunțarea la cota unică în favoarea unui sistem de taxare pe trepte de venit, tema rămâne un punct sensibil pentru coaliția de guvernare, în special pentru PNL, care susține menținerea actualului regim fiscal.
De ce nu poate fi introdusă taxarea progresivă rapid?
Premierul Ilie Bolojan a tranșat disputa, explicând că o reformă fiscală de o asemenea amploare nu poate fi implementată „peste noapte” din cauza limitărilor tehnice și administrative. Potrivit șefului Executivului, sistemul financiar românesc are nevoie de o perioadă extinsă de adaptare pentru a gestiona o nouă politică de taxare. Implementarea ar necesita cel puțin un an de zile pentru ca structurile administrative să fie capabile să aplice legea. De asemenea, reforma depinde de capacitatea Ministerului de Finanțe de a pune în practică noile reglementări, nu doar de voința politică.
Digitalizarea ANAF și combaterea evaziunii, „clasicele” priorități
În loc de o schimbare a sistemului de impozitare, Guvernul se concentrează pe eficientizarea încasărilor la bugetul de stat. Într-un context bugetar complicat, prioritățile actuale sunt orientate către stabilitate și tehnologizare. „Finanțele se concentrează pe combaterea evaziunii fiscale, pe încasarea taxelor și pe digitalizare, deci nu este de actualitate un astfel de proiect”, a declarat Ilie Bolojan.
Impozit progresiv vs. Cota unică: Ce înseamnă pentru buzunarul românilor?
România aplică în prezent o cotă unică (flat tax) de 10% pe majoritatea veniturilor. Trecerea la un model progresiv, susținut de experții internaționali, ar schimba radical modul în care cetățenii contribuie la bugetul statului.
Avantajele argumentate pentru impozitarea progresivă:
Echitate socială: Persoanele cu venituri mici ar putea beneficia de o presiune fiscală redusă, crescându-le puterea de cumpărare.
Solidaritate economică: Cei cu venituri ridicate ar urma să plătească un procent mai mare, contribuind proporțional la serviciile publice.
Reducerea inegalităților: Sistemul se adaptează automat la capacitatea reală de plată a fiecărui contribuabil.
Deși modelul este promovat ca fiind mai echitabil, poziția actuală a Guvernului României rămâne fermă: prioritatea zero este colectarea mai bună a taxelor actuale, nu schimbarea regulilor jocului în plină criză bugetară.
