Ilie Cleopa, 20 de ani de la trecerea la cele veșice

Dintre cei zece frați, cinci au intrat în mănăstire, la fel și mama, la bătrânețe. După ce a rămas văduvă, în 1943, mama părintelui Cleopa a fost adusă la mănăstire și apoi tunsă în monahism la Agapia Veche în anul 1947, sub numele de Agafia. De aici a plecat la Domnul după mai bine de douăzeci de ani, în toamna anului 1968.

Părintele Ilie Cleopa a făcut Școala primară de șapte clase în satul natal. A intrat frate în Schitul Sihăstria din 1929 și a fost călugărit la 2 august 1937, primind numele de Cleopa.

La dorința protosinghelului Ioanichie Moroi, monahul Cleopa a fost numit egumen interimar al Schitului Sihăstria, în 1942, deși a fost nevoie să fie adus de la stână pentru că avea ascultare să se îngrijească, alături de alți doi frați, de turma de oi a mănăstirii. În această ascultare a slujit aproape 13 ani, timp în care și-a făcut singur un program de studiu intens, împrumutând cărți din biblioteca Mănăstirii Neamț, unde ascultare de bibliotecar o avea pe atunci monahul Ioan Iacob, cel care va deveni Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.

A fost hirotonit ierodiacon (1944) și ieromonah (1945) și numit oficial egumen al Sihăstriei în ianuarie 1945.

În anul 1947, Schitul Sihăstria, numărând peste 60 de viețuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este făcut arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim.

În 1949, arhimandritul Ilie Cleopa a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina (1949-1953) și a plecat acolo împreună cu 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei patriarhului Justinian (1948-1977).

De trei ori a fost nevoit să se retragă în Munții Rarăului din cauza opresiunilor comuniste (1948; 1953-1954 și 1959-1964).

În toamna anului 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani, până la 2 decembrie 1998, când și-a dat duhul în mâinile lui Hristos.

Părintele Cleopa și-a împărțit timpul între rugăciune și misiune, între liniște și ascultare, între singurătate și călăuzirea călugărilor și mirenilor pe calea mântuirii, între nevoință pustnicească și misiune duhovnicească prin predică, scriere de cărți sfinte, spovedanie, sfătuire și milostenie, notează arhimandritul Ioanichie Bălan în "Cuvânt înainte" din primul volum al colecției "Ne vorbește Părintele Cleopa ".

"Părintele Cleopa este și rămâne un tezaur al spiritualității și Ortodoxiei românești. Cu aceeași sensibilitate sufletească și profunzime teologică, pe fond biblic și patristic, vorbește și filosofilor și marilor teologi, purtându-i în cele mai profunde taine ale energiilor necreate, precum și credincioșilor de rând, veniți ca adevărați pelerini din toate colțurile țării, pe care-i hrănește cu cuvântul lui Dumnezeu și-i adapă din izvorul învățăturii despre viața și fericirea veșnică", spunea arhimandritul Ioanichie Bălan.

Marele duhovnic Ilie Cleopa a fost însă nu numai un trăitor în Hristos, ci și un mare apărător al adevărului evanghelic și ortodox.

Vorbea despre plecarea din această viață și despre trecerea la Dumnezeu cu siguranță și cu o mare certitudine.

Unul din cuvintele sale din anii din urmă, adresat părinților și fraților din mănăstire, tot acest moment al trecerii îl invoca: "Eu nu mai pot vorbi, că sunt bătrân, sunt obosit. Dar atâta vă rog: oriunde vă duceți să aveți moartea înainte ochilor și 'Doamne Iisuse ...' în minte și în inimă... Că îndată se trezește mintea: 'Măi, mâine mor! Și cum mor? Doamne ferește, să nu mă duc în focul veșnic! Doamne ferește de iad!".

Între lucrările publicate în timpul vieții se află: "Despre credința ortodoxă", București, 1981 (reeditată sub titlul "Călăuza în credința ortodoxă", 1991); "Predici la praznice împărătești și sfinți de peste an", Ed. Episcopiei Romanului, 1986; "Predici la Duminicile de peste an", Ed. Episcopiei Romanului. 1990; "Valoarea sufletului", Galați, 1991; "Urcuș spre înviere" (predici duhovnicești), Mănăstirea Neamț. 1992; "Despre vise și vedenii", București, 1993.

Pe lângă aceste cărți scrise și publicate de părintele Cleopa, s-au înregistrat ocazional de credincioși pe casete o bună parte din sfaturile și învățăturile sale duhovnicești. O parte dintre ele a fost recuperată, fiind publicate parțial în mici volume, pe teme, într-o serie specială intitulată "Ne vorbește Părintele Cleopa". (surse: Dicționarul Teologilor Români, 1996; "Viața și nevoințele Arhimandritului Cleopa Ilie", Arhim. Ioanichie Bălan, Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 1999)