Este percepută greșit în prezent semnificația aprinderii unei lumânări. Se zice că Dumnezeu nu se uită la mâini pline, ci la mâini curate. Este o realitate neluată în seamă de unii credincioși, potrivit ortodox.md.
Prima condiție este în acest sens rugăciunea. Nu se ia azi în considerație că dacă flacăra naturală este atât de importantă, atunci cu atât mai mult flacăra minții este benefică și strict necesară, ca factor de progres, civilizație, cultură și spiritualitate. Dimpotrivă, întunericul material și spiritual este aducător de moarte, pustietate, tristețe și nerodire.
Lumânarea care se aprinde în biserică de către un credincios are un caracter de jertfă. Lumânările sunt închinate ca prinos lui Dumnezeu, din munca sau agoniseala credincioșilor.
Cumpărarea lor și dăruirea la altar înseamnă un act de jertfă, adică de a rupe din ceea ce este al tău, subțiind egoismul și dezvoltând virtutea milosteniei.
Din alt punct de vedere, această jertfă constituie împlinirea unei necesități sufletești a credinciosului, de face ceva pentru Dumnezeu și Biserică.
