„Ghețarul Apocalipsei”, în pericol. Se topește rapid și în moduri neașteptate

Ghețarul Thwaites are aproximativ dimensiunea Floridei și este situat în Antarctica de Vest. O parte din ceea ce îl ține în loc este un platou de gheață care ajunge până la suprafața oceanului. Platforma acționează ca un dop de plută, menținând ghețarul ancorat de uscat și oferind o apărare importantă împotriva creșterii nivelului mării. Dar platoul de gheață, care este esențial, este foarte vulnerabil pe măsură ce oceanul se încălzește.

În două studii, publicate miercuri în revista Nature, oamenii de știință au arătat că, deși ritmul de topire de sub o mare parte a platoului de gheață este mai lent decât se credea anterior, fisurile adânci și formațiunile în formă de "scări" din gheață se topesc mult mai repede, iar cauza este apa caldă care se infiltrează în punctele sale slabe, agravând topirea cauzată de creșterea temperaturilor exterioare.

Pe măsură ce schimbările climatice se accelerează, ghețarul Thwaites se transformă rapid. În fiecare an, acesta "varsă" miliarde de tone de gheață în ocean, contribuind cu aproximativ 4% la creșterea anuală a nivelului mării. O topire deosebit de rapidă are loc în punctul în care ghețarul se întâlnește cu fundul mării, care s-a retras aproape 14 kilometri de la sfârșitul anilor 1990, expunând o porțiune mai mare de gheață la apa relativ caldă a oceanului.

CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ S-AR PRĂBUȘI GHEȚARUL THEAITES

Prăbușirea completă a ghețarului Thwaites ar putea duce la o creștere a nivelului mării de peste 70 de centimetri, ceea ce ar fi suficient pentru a devasta comunitățile de coastă din întreaga lume. Dar Thwaites acționează, de asemenea, ca un baraj natural pentru gheața din jurul său în Antarctica de Vest, iar oamenii de știință au estimat că nivelul global al mării ar putea crește în cele din urmă cu aproximativ 3 metri, dacă Thwaites se prăbușește.

Deși ar putea dura sute sau mii de ani, platoul de gheață s-ar putea dezintegra mult mai devreme, declanșând o retragere a ghețarului, care este atât instabilă, cât și potențial ireversibilă.

Pentru a înțelege mai bine cum s-ar remodela regiunile de coastă îndepărtate, o echipă de oameni de știință americani și britanici din cadrul International Thwaites Glacier Collaboration s-a deplasat la ghețar la sfârșitul anului 2019. Folosind un burghiu cu apă fierbinte, au făcut o gaură de aproape 600 de metri în gheață și, pe parcursul a cinci zile, au trimis jos diverse instrumente pentru a face măsurători din ghețar.

Instrumentele au inclus un robot asemănător unei torpile numit Icefin, care le-a permis cercetătorilor accesul în zone care anterior erau aproape imposibil de studiat. Vehiculul operat de la distanță a luat imagini și a înregistrat informații despre temperatura și salinitatea apei, precum și despre curenții oceanici.

Într-una dintre lucrările de cercetare, condusă de Britney Schmidt, de la Universitatea Cornell, oamenii de știință au descoperit că apa mai caldă își face loc în crevase și alte deschideri cunoscute sub numele de terase, provocând o topire laterală de 30 de metri sau mai mult pe an.

"Apa caldă pătrunde în cele mai slabe părți ale ghețarului și agravează situația", a declarat Schmidt pentru Reuters. "Acesta este genul de lucru de care ar trebui să fim cu toții foarte îngrijorați", a spus ea despre descoperirile care subliniază modul în care schimbările climatice ajung în izolata Antarctică.

Oamenii de știință au depins anterior de imaginile din satelit pentru a arăta comportamentul gheții, ceea ce făcea dificilă obținerea de detalii granulare. Acum este pentru prima dată când o echipă a fost la linia de bază a unui ghețar major, având ocazia să arunce o privire chiar acolo unde "începe acțiunea", a spus Schmidt.

DE CE SUNT IMPORTANTE NOILE DESCOPERIRI

Rezultatele cercetării dezvăluie "o imagine foarte nuanțată și complexă", a declarat pentru CNN Peter Davis, oceanograf la British Antarctic Survey și autor principal al uneia dintre lucrări. Oamenii de știință au descoperit că, deși ghețarul se retrage, rata de topire sub o mare parte din partea plană a platoului de gheață a fost mai mică decât se așteptau. Rata de topire a fost în medie de 2 până la 5,4 metri pe an, potrivit studiului, mai puțin decât au proiectat modelele anterioare. Potrivit studiului, topirea este împiedicată de un strat de apă mai rece și mai proaspătă de la baza ghețarului, între platforma de gheață și ocean.

Însă "ghețarul este încă în dificultate", a declarat Davis. "Ceea ce am descoperit este că, în ciuda unor volume mici de topire, există încă o retragere rapidă a ghețarului, astfel încât se pare că nu este nevoie de foarte mult pentru a-l dezechilibra", a adăugat el.

Oamenii de știință au fost surprinși și de o a doua constatare. Ei au descoperit un peisaj glaciar subacvatic mult mai complex decât se așteptau, dominat de terase ciudate în formă de scări și crevase - fisuri mari care străbat platoul de gheață. Echipa de cercetare a constatat că topirea a fost deosebit de rapidă în aceste zone. Apa caldă și sărată a fost capabilă să se strecoare prin fisuri și crevase și să le lărgească, contribuind astfel la instabilitatea ghețarului.

Descoperirile se adaugă altor studii alarmante care indică topirea rapidă a ghețarului. O cercetare din 2021 a constatat că platoul de gheață s-ar putea sparge în următorii cinci ani, iar anul trecut oamenii de știință au declarat că ghețarul Thwaites rezistă "ținându-se cu unghiile", pe măsură ce planeta se încălzește, având un potențial de retragere rapidă în următorii ani.

Cea mai recentă cercetare oferă "piesele lipsă" pentru a afla exact cum se produce această schimbare, a spus Schmidt.

David Rounce, glaciolog de la Universitatea Carnegie Mellon, care nu a fost implicat în studiu, a declarat pentru CNN că cercetarea oferă "informații noi despre rapiditatea cu care se topește fundul platformei de gheață și despre mecanismele prin care se topește, ceea ce este foarte important pentru a îmbunătăți înțelegerea și capacitatea de a modela modul în care Thwaites se va schimba în viitor".Davis a declarat că cercetarea poate ajuta la realizarea unor proiecții mai precise cu privire la creșterea nivelului mării, care pot fi introduse în eforturile de atenuare a schimbărilor climatice și de protejare a comunităților de coastă.