Anul trecut, George Soros era numărul 17 în top 50 cei mai influenți evrei din lume. Guvernul israelian nu-l iubește, pentru că finanțează și organizații pentru drepturile palestinienilor, scrie jurnalistul Lelia Munteanu care face o caracterizare a magnatului american pe gandul.info.
Problema lui George Soros este Europa, scrie Lelia Munteanu. "Poartă doliu nu după un fiu sau un frate, ci după Europa. Și dacă există vreun lucru pentru care rămâne de neconsolat, acela e că-i doar George Soros și nu unul dintre acei filosofi cehi sau vienezi pe care îi admiră din tinerețe și cărora o parte din el ar visa să le fie epigon":
"Implacabilul George Soros, speculatorul incorigibil, virtuozul fondurilor de investiții de tip hedge funds, trader-ul fără scrupule care, cu 20 de ani în urmă, a fost cât pe ce, la o lovitură de Bursă, să pună la pământ lira sterlină și, mai departe, sistemul monetar internațional. Nici el (ca alți doi magnați e origine evreiască, Henry Kravis și Bary Diller, pe care BHL i-a vizitat, n.m.) nu regretă nimic. Nici el nu critică soft-ul de bază al tycoon-ului american, adică ideea conform căreia banul s-a născut bun și pretutindeni se află în lanțuri (parafrază la celebra zicere a lui Rousseau despre om, n.m.). Cu o rezervă, totuși, care face din cazul lui o variantă interesantă. Stilul său. Înfățișarea sa. Acest aer hirsut, care amintește de Elias Canetti. Acest aspect un pic șleampăt al costumului, gen profesor universitar. Accentul. Acest groaznic accent maghiar, care este, în el, ca semnul rezistenței la americanitate. Și apoi acest mod - în timpul dejunului pe care îl luăm într-o sufragerie mai degrabă modestă, alăturată biroului său - de a nu vorbi despre închisori, fascismul care vine, investiții civice, democrație, societate deschisă, Karl Popper, acest mod de a-și menționa propriile cărți popperiene de parcă ar fi fost citite de toată lumea și dezamăgirea sa când înțelege că, dacă mă aflu aici, este mai puțin pentru filosoful de ocazie, cât pentru miliardarul sclipitor și paradoxal. Pe de o parte, hiper-tycoon-ul care, când îl întreb dacă nu are mustrări de conștiință uneori pentru aceste averi atât de curios câștigate, nu e departe de a-mi spune că a ataca o monedă, a speria establishment-urile bancare, a le oblige să reacționeze și să inventeze nu e o crimă, ci un serviciu făcut societății, un gest revoluționar, o datorie. Dar de cealaltă parte, și fără ca una să pară, în cugetul său, câtuși de puțin în contradicție cu cealaltă, nostalgia valorilor, a grijilor europene – și o nostalgie care îl mână, într-o aceeași și unică mișcare, să readucă în Europa (îndeosebi cea de Est) banii câștigați în America și să importe în America (îndeosebi democrată) ceea ce i-a rămas din memoria europeană. Fiindcă problema sa, da, este Europa, Poartă doliu nu după un fiu sau un frate, ci după Europa. Și dacă există vreun lucru pentru care rămâne de neconsolat, acela e că-i doar George Soros și nu unul dintre acei filosofi cehi sau vienezi pe care îi admiră din tinerețe și cărora o parte din el ar visa să le fie epigon. Omenos, prea omenos. O altă întruchipare a unui sistem care, pentru o jumătate a planetei, este o imagine a neomenosului și această parte, mișcătoare, patetică, de omenie. Cel mai straniu dintre cei trei (Kravis, Diller, Soros, n.m.)? Cel mai romanesc? Sau cel mai smintit?".
