Gazele din platforma continentală a Mării Negre vor fi extrase începând cu anul 2019. Prima dată, de Black Sea Oil&Gas, companie americană controlată de fondul de investiții Carlyle, apoi, din 2020-2021, și de către consorțiul ExxonMobil – Petrom. BSOG a anunțat deja oficial că începe producția, cerând și acordul de acces la Sistemul Național de Transport pentru punctul Vadu, de la 1 iulie 2019. Exxon – Petrom încă nu a luat decizia finală de investiție – așteaptă noua lege a redevențelor, dar a investit până acum 1,5 miliarde dolari în lucrări de prospecțiune, ceea ce arată că intențiile sunt dintre cele mai serioase.
Cel mai probabil, și Exxon – Petrom va începe exploatarea resurselor din Marea Neagră, pentru că punctul terminus al gazoductului pe care îl va construi pentru a aduce gazele la țărm se știe deja: localitatea Tuzla. Mai mult, transportatorul Transgaz a lansat deja proiectele de gazoducte care să preia gazele de la țărmul Mării Negre și să le aducă în SNT.
Gaze pentru Vestul Europei
Dacă nu se întâmplă ceva total neprevăzut, rezerve de gaze de aproape 100 de miliarde de metri cubi, conform estimărilor preliminarii (10 miliarde BSOG, 84 miliarde Exxon), intră în exploatare începând cu 2019. Cel mai important este ce se va întâmpla cu ele. România are în prezent un consum anual de 10-11 miliarde de metri cubi de gaze, 90% fiind acoperite din producția internă, Romgaz și Petrom. Consumul nu este așteptat să crească prea mult în următorii ani, poate 1-2 miliarde de metri cubi, pentru că industria chimică, energointensivă în gaz, a dispărut în mare parte, dovada fiind insolvența în care se zbate grupul InterAgro al lui Ioan Niculae. Prin urmare, foarte puțin din gazele din Marea Neagră ar putea să fie folosite intern. Pur și simplu, nu există piață suficientă. Și nu acesta a fost scopul principal al concesiunilor.
Destinația gazelor pe care le vor extrage BSOG și Exxon o reprezintă piețele din jur. De fapt, prin gazoductul Țărmul Mării Negre – Podișor se face joncțiunea cu BRUA, conducta paneuropeană (Bulgaria – România – Ungaria – Austria), cu un traseu de 500 de kilometri prin România, care are ca scop să scoată gazele românești spre Ungaria și, de acolo, mai departe către Vestul Europei. Acesta este interesul principal al producătorilor din Marea Neagră și al Bruxelles-ului, pentru că Transgaz primește finanțare de 180 milioane euro de la UE, dintr-un cost total de 530 milioane euro, ca să construiască această conductă: piața din Vest, unde există și cerere, și bani pentru gaze. Acest lucru este cu precădere important pentru Bruxelles, care caută, de ani de zile, o sursă alternativă de aprovizionare la gazele din Rusia.
România va deveni un jucător mare în energie
În acest caz, România și americanii care au concesiuni în Marea Neagră devin „vioara întâi“ în piața regională a gazului și în competiția comercială directă cu rușii. După finalizarea conductei BRUA, România va exporta jumătate din producția națională actuală de gaze naturale, a precizat recent Sorin Gal, director în cadrul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale. „În doi ani, vrem să ajungem la dublarea rezervelor dovedite de gaze. Azi producem 11 milioane de metri cubi pe zi. Vor intra încă 6-7 milioane de metri cubi din Marea Neagră și, spun eu, tot atât din zona de mare adâncime onshore“, a declarat acesta. Exporturile nu vor fi însă făcute de companii românești, ci de americani și de austriecii de la OMV, pentru că al lor este gazul din Marea Neagră, care, într-adevăr, vor face din România un jucător mare în energie. Banii mulți vor rămâne însă la străini, România urmând să încaseze din redevențe și din transportul gazului. „România poate să devină un hub pe piața de gaze“, a spus și ministrul Energiei, Toma Petcu.
Continuarea pe cotidianul.ro
