Gastrita, simptome, cauze și tratamente

Gastrita: Din punctul de vedere al evoluției bolii, gastrita poate fi acută sau cronică.

Gastrita acută apare ca efect imediat al unor factori interni (refluxul bilei din duoden în stomac, mai ales în urma unor intervenții chirurgicale) sau al unor factori externi (abuzul de băuturi alcoolice, de alimente condimentate și greu digerabile etc.).

Netratată, gastrita acută se poate croniciza, ducând la complicații severe. În funcție de aspectul mucoasei, gastrita poate fi erozivă și hemoragică, nonerozivă nespecifică și specifică.

Simptomele gastritei

În fază acută, gastrita este caracterizată prin:

– dureri epigastrice  (în capul pieptului) de intensitate variabilă, care apar de obicei după mesele mai condimentate sau mai greu digerabile – senzație de balonare, de sațietate
– dureri surde permanente, cu iradieri dorsale, mai ales în caz de schimbare a poziției.

În cazul unei gastrite erozive, vor apărea următoarele manifestări:

– dureri în capul pieptului, greață, vărsături
– hemoragie digestivă superioară, redusă cantitativ, și scaun de culoare închisă sunt cele mai frecvente manifestări clinice ale acestui tip de gastrită, de multe ori fără simptome clare.

Cum se previne gastrita. Reguli de alimentație

– Respectă cele trei mese principale ale zilei. Masa trebuie să se desfășoare într-o atmosferă plăcută, departe de factorii de stres. Pentru o bună digestie, alimentele trebuie să fie mestecate bine înainte de înghițire

– Evită să bei alcool sau cafea pe stomacul gol

– Exclude din meniul tău alimentele cu un conținut ridicat de zahăr sau de aditivi alimentari, pentru că acestea, în special zahărul, favorizează dezvoltarea bacteriei Helicobacter pylori.

– Evită băuturile acidulate și alimentele cu gust puternic picant, dulce, acru sau amar, deoarece acestea, prin stimulare gustativă intensă, produc o secreție puternică de sucuri gastrice, greu de suportat în cazul unui stomac sensibil.

Cum se pune diagnosticul de gastrită

Deși este o afecțiune destul de comună, gastrita poate da reale bătăi de cap atunci când vine vorba de diagnosticare. Cea mai sigură metodă de diagnosticare a gastritei este endoscopia digestivă superioară. Ea permite diagnosticul diferențial față de alte boli eso-gastro-duodenale și diagnosticarea directă a infecției cu Helicobacter pylori. Prezența bacteriei se poate testa și printr-o analiză sanguină specială, aceasta fiind o metodă destul de răspândită și nu foarte scumpă. Mai sigură însă, pentru depistarea prezenței bacteriei Helicobacter pylori, este metoda respiratorie, scrie unica.ro.

Cum se pune diagnosticul de gastrită

Deși este o afecțiune destul de comună, gastrita poate da reale bătăi de cap atunci când vine vorba de diagnosticare. Cea mai sigură metodă de diagnosticare a gastritei este endoscopia digestivă superioară. Ea permite diagnosticul diferențial față de alte boli eso-gastro-duodenale și diagnosticarea directă a infecției cu Helicobacter pylori. Prezența bacteriei se poate testa și printr-o analiză sanguină specială, aceasta fiind o metodă destul de răspândită și nu foarte scumpă. Mai sigură însă, pentru depistarea prezenței bacteriei Helicobacter pylori, este metoda respiratorie.

Tratament pentru gastrită

Tratamentul gastritei acute se face în funcție de factorii care o provoacă. De exemplu, în cazul unei gastrite acute hiperacide, se vor utiliza medicamente de tipul:

– antiacide, adică un amestec de substanțe alcaline, cu rol în neutralizarea secreției acide

– antisecretorii, ce conțin substanțe care au capacitatea de a inhiba secreția acidă

– pansamente gastrice, care formează o peliculă protectoare a mucoasei gastrice, ajutând-o să se refacă.

Dacă gastrita este provocată ca urmare a infectării cu Helicobacter pylori, medicul va prescrie anumite antibiotice timp de 7-10 zile. La acestea, se adaugă medicamentele antisecretorii și pansamentele gastrice și cele pentru îndepărtarea altor simptome care pot apărea (greață, balonare).

Factorii de risc în cazul gastritei

– Alimentația dezordonată, irațională

– Vârsta peste 60 de ani

– Administrarea îndelungată de medicamente (aspirină, diclofenac, fenilbutanoză, paracetamol și ibuprofen)

– Consumul de alcool și/sau de tutun

– Unele afecțiuni (insuficiența renală cronică)

– Factorii profesionali nocivi (temperaturi ridicate, efort fizic susținut, stres).