Consiliul Județean are în proiect să refacă fosta pușcărie comunistă din Insula Mare a Brăilei, denumită și "antecamera iadului" din cauza chinurilor, bătăilor și torturilor la care erau supuși aici deținuții politici, potrivit informațiilor furnizate de președintele CJ Brăila, Francisk Iulian Chiriac.
"Încercăm să reabilităm fosta pușcărie comunistă din Insula Mare a Brăilei. Vrem să prindem pușcăria într-un circuit turistic și să arătăm întregii lumi cum a arătat lagărul de muncă forțată de la Salcia, unde foarte mulți deținuți au murit ca urmare a torturilor inimaginabile la care erau supuși", a declarat președintele CJ Brăila.
Lagărul de muncă forțată de la Salcia a fost înființat în primăvara anului 1952, iar la înființare avea o capacitate de cazare de 200 persoane, care a fost extinsă, ulterior, la aproximativ 2.000 de persoane, potrivit unui document din arhiva CNSAS - "Documentar privind procesul intentat unor cadre și deținuți de la fosta colonie de muncă Salcia (Vol. D54/3, fond Salcia-CNSAS)".
Din datele existente rezultă că, în primele patru luni, efectivele de deținuți politici din această colonie au ajuns la 4.000 persoane, fiind dublată capacitatea de cazare din lagăr, ceea ce însemna că jumătate dintre deținuți erau nevoiți să doarmă afară, indiferent de anotimp.
Potrivit mărturiilor deținute în arhivele CNSAS, mulți deținuți de la Salcia au fost loviți cu ranga de fier, cazmaua, lopata, cravașa, unii dintre ei murind în urma traumatismelor, alții rămânând schilozi pentru toată viața, iar alții erau împușcați direct. Deținuților bolnavi li se interzicerea tratamentul medical și erau scoși la muncă împotriva prescripțiilor medicale, fapt soldat cu moartea unora. Unii deținuți erau introduși în carcere descoperite iarna, erau dezbrăcați în ger și obligați să intre în apă până la brâu ca să taie stuf și papură, erau alergați călare și călcați în copitele cailor, erau scoși la lucru dezbrăcați iarna, iar unii erau pedepsiți să stea ore în șir în apa înghețată. Deținuții erau legați de mâini și ținuți în pielea goală vara, zi și noapte, pentru a fi mușcați de țânțari, alții erau îngropați de vii în pământ.
Din iunie 1952, până în martie 1953, la "Salcia" au murit 63 de deținuți ca urmare a torturilor la care au fost supuși, dar numărul exact al deținuților care au murit la "Salcia" până în 1964, când au fost desființate lagărele de muncă forțată, nu se știe cu exactitate.
În apropiere de localitatea Piatra Frecăței se află groapa comună în care au fost înmormântați, fără cruce și fără preot, toți cei care au trăit calvarul regimului inuman de la Salcia, aici fiind ridicat, la inițiativa Arhiepiscopiei Dunării de Jos, un monument în memoria victimele închisorii comuniste de la Salcia.
