ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ. Cum se calculează data PAȘTELUI, în funcție de ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ

ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ . ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ  reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare și începând de la această dată durata zilei va fi în continuă creștere, iar cea a nopții în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstițiul de vară.

În emisfera sudică a Pământului fenomenul este invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică, începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, câte șase luni.

Data Paștelui este variabilă, în funcție de prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.

Conciliul de la Niceea a decretat în 325 că "ziua de Paște va fi în prima duminică dupa prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară". Se poate pune întrebarea justificată: dacă ziua Paștelui depinde de soarele și luna de pe cer, cum este posibil ca bisericile să nu fie de acord?

Cauza este încrederea în metode de calcul care aproximează mișcarea soarelui și a lunii. În timp, utilizând aceste metode matematice, bisericile au început să folosească un "soare" și o "lună" care nu mai corespundeau cu soarele și luna de pe cer. Divergențele dintre calcule și observațiile astronomice au fost corectate în unele cazuri, de exemplu prin trecerea la calendarul Gregorian.

Catolicii stabilesc prima luna plină de după echinocțiu folosind o serie de calcule și tabele ecleziastice, pe când ortodocșii iau ca reper luna plină astronomică.

                                  Paște catolic                         Paște Ortodox

2014

20 Aprilie

2015

5 Aprilie

12 Aprilie

2016

27 Martie

5 Mai

2017

16 Aprilie

2018

1 Aprilie

8 Aprilie

2019

21 Aprilie

28 Aprilie

2020

12 Aprilie

19 Aprilie

2021

4 Aprilie

2 Mai

2022

17 Aprilie

24 Aprilie

2023

9 Aprilie

16 Aprilie

2024

31 Martie

5 Mai

2025

20 Aprilie

2026

5 Aprilie

12 Aprilie

ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ  2014 se produce astăzi, 20 martie, când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade. La momentul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă și valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii, potrivit astro-urseanu.ro. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest. În emisfera sudică a Pământului fenomenul trebuie interpretat invers, astfel ca în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, ce vor dura, fiecare, câte 6 luni.

ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ : Copiii alungă frigul, iar tații pornesc plugurile

În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu bețele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig și ieși căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”. Tradițiile spirituale ale Echinocțiului de primăvară spun că orice forma de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. La toate acestea se adaugă și momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară apogeul, echinocțiul de toamnă începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal. Cultul soarelui este specific mai tuturor societăților arhaice: oamenii priveau la soare și înregistrau ciclurile naturii în funcție de schimbările aduse de astrul zilei. Strămoșii daci aveau solide cunoștințe de astronomie, iar templelor lor de pe înălțimi transpun grăitor chiar și astăzi cunoștințele lor despre calendarul solar. Numeroase ritualuri păgâne celebrau echinocțiul de primăvară mai ales pentru importanța sa în creșterea fertilității pământului și a naturii în general. La Șinca Veche, unde se presupune că dacii aveau într-adevăr un locaș de cult în grotă, se vor fi adus desfășurat dansuri rituale și sacrificii cu ocazia echinocțiului de primăvară. Totuși, după convertirea la creștinism, ritualurile pentru echinocțiul de primăvară au suferit o transmutație, chiar dacă s-au păstrat în subconștientul colectiv. Focuri se aprindeau în vechime, pentru a arde iarna și a renaște, prin căldură, spiritul primăverii. Obiceiul a fost asimilat în creștinismul românesc sub forma Focurilor Sfinților. Se crede că focurile și rugăciunile sfinților ajută la depășirea momentului crucial al echinocțiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumină și întuneric. Se marchează astfel în chip ritualic un fenomen astronomic obișnuit, dar care dă direcția pentru activități omenești specifice. Cu prilejul echinocțiului se sărbătorește și pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie.

Dupa „Mărțișor”, „Babe” și „Mosi”, după "zăpada mieilor", când calendaristic deja am pășit în anotimpul primăverii deși luna martie se dovedește a fi destul de capricioasă, ne apropiem de momentul echinocțiului de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice. El se produce în jurul datei de 20 martie când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade.

După cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite epoci ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spatiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge în decurs de un an un cerc mare numit ecliptica(ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27' .

La momentul echinocțiului de primăvăra Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mițcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă ți valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest.