În general, acest tip de dureri înspăimântă bolnavul, deoarece orice suferință în această zonă este considerată o boală de inimă. De foarte multe ori, această părere se dovedește a fi falsă, deoarece este vorba de alte cauze. Printre cele mai frecvente sunt nevralgiile intercostale, balonarea excesivă cauzată de aerofagie (înghițirea de aer în timpul mâncatului „pe fugă“) sau aerocolia (acumularea de aer în colonul transvers). Gazele acumulate în exces în abdomen pot împinge mușchiul diafragm, care va apăsa pe inimă, generând dureri și palpitații.
Acestea din urmă sperie bolnavul, care, în timp, își creează singur convingerea că suferă de inimă. De fapt, este suficient ca acest tip de pacient să-și disciplineze felul de a mânca (mâncarea trebuie mestecată lent, fără grabă), să evite obiceiul de a bea frecvent băuturi gazoase în timpul mesei, să nu consume în exces alimente cu volum mare (salate sau fructe crude) sau producătoare de gaze (fasole sau mazăre uscată, cartofi, paste făinoase) și, de regulă, durerile și palpitațiile dispar fără a se folosi medicamente.
Există și dureri în zona inimii cauzate de unele tulburări vegetative, dureri care apar de regulă la oameni nervoși, irascibili și care se calmează, de obicei, printr-o medicație ce acționează asupra sistemului nervos.
Totuși, într-un număr mai restrâns de cazuri, durerea toracică stângă, însoțită de senzație de constricție toracică, poate fi produsă de suferințe ale vaselor coronare (arterele hrănitoare ale inimii).
Durerea mai poate îmbrăca aspect de apăsare, greutate sau de arsură, și, în mod obișnuit, nu se rezumă doar în partea stângă a pieptului, ci poate iradia în membrul superior stâng, de la braț până la ultimele două degete, spre mandibulă, între omoplați sau în ceafă.
Rareori, durerea se manifestă numai la locul de iradiere, de exemplu, în mandibulă sau în ceafă, și aceste manifestări pot deveni niște capcane pentru medic, care trebuie să analizeze corect și să se orienteze și după celelalte simptome pe care le prezintă bolnavul.
Printre acestea se numără anxietatea, frica de moarte iminentă, care determină o comportare extrem de sobră și reținută a bolnavului în timpul crizei. Bolnavul pur și simplu înțepenește de durere și de teamă, ceea ce a creat și denumirea de „spectatori de vitrină“ pentru bolnavii care se opresc brusc pe stradă la apariția crizei.
Factorii care favorizează apariția durerii anginoase sunt efortul fizic, solicitările psihoemoționale, prânzurile abundente, cât și expunerea la frig. În mod obișnuit însă, se observă așa-numita „angină matinală“, la pacienții care părăsesc domiciliul, ieșind în frig, stresați să ajungă la un mijloc de transport și să nu întârzie la serviciu.
Durata unei crize de angină se limitează la 2-5 minute, rareori întinzându-se până la 15 minute. Dacă, însă, durerea se prelungește peste 15 minute și nu dispare după ce bolnavul își administrează sub limbă nitroglicerină, este foarte posibilă producerea unui infarct miocardic acut. În mod normal însă, administrarea de nitroglicerină (substanță pe care pacienții ar trebuis-o aibă mereu la îndemână) îndepărtează prompt durerea, în 2 până la 5 minute, după administrarea sublinguală.
Dacă după 5 minute durerea mai persistă, pacientul își poate repeta doza. Doza totală este de 3 până la 5 comprimate, câte unul la interval de 5 minute. Dacă medicamentul este activ, durerea va dispărea, dar pacientul va înregistra o ușoară durere de cap, din cauza dilatării nu numai a arterelor coronare, ci și a vaselor craniene. În situația acestui tip de durere, cunoscută sub denumirea de angină pectorală, bolnavul va trebui să se adreseze neapărat unui medic specialist, care îi va stabili, prin examene paraclinice, tipul de angină și îi va prescrie terapia adecvată.
Sursa: doctorulzilei.ro
