Floriile sau Duminica Floriilor se sărbătorește anul acesta pe 24 aprilie, în ultima duminică dinaintea Invierii Domnului. Această zi este începutul sărbătorilor pascale și se prăznuiește cu o săptămână înainte de Paști. Ramurile de salcie reprezintă renașterea anuală a vegetației, dar și ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus, atunci când a intrat în Ierusalim. Creștinii împodobesc icoanele și ferestrele cu coronițe de salcie sfințită și le păstrează peste an, fiind folosite la vindecarea diferitelor boli. Pentru că aceasta este perioada în care pomii prind putere pentru a rodi, nu trebuie să plantezi pomi înainte de Florii.
Floriile. Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sărbătoare creștină fără dată exactă, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Sărbătoarea comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19): intrarea lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor. Floriile 2016. Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.
Duminica Floriilor. În toate bisericile ortodoxe, credincioșii poartă în mâini ramuri de salcie sau mâțișori care au fost sfințite la slujba de dimineață, simbolizându-i pe locuitorii Ierusalimului care l-au primit cu bucurie pe Mântuitor. Începând din seara Duminicii de Florii, intrăm în săptămâna Sfânta a Patimilor care va culmina cu Sfânta zi de Joi, când a avut loc Cina cea de taină, și cu Vinerea Mare, când a fost răstignit Iisus.
Duminica Floriilor. „Floriile“ reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“. După slujba de dimineață de la biserică, ramurile sfințite și binecuvântate de salcie sunt aduse acasă și se ating cu ele copiii, ca să crească mari și frumoși. Sunt păstrate la icoane, la porți, la grinda casei, pe morminte sau puse într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie. Alteori, crenguțele de salcie sfințite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul și se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa și familia.
Floriile. Sâmbăta dinaintea Floriilor este dedicată comemorării morților. Ziua aceasta este numită și Moșii de Florii sau Lazărul, obișnuindu-se ca femeile să facă „plăcinte lui Lazăr“ și să le dea de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ, să se îmbăieze. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la niște plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea.
Floriile. Duminica Floriilor. La sate, pe vremuri, se practicau de Florii câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopții dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc și cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând că în acest fel să le crească părul frumos și bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunțească la fel ca pomii în floare. Se crede că cel care înghite trei mâțișori întregi in ziua de Florii nu va suferi tot anul de dureri de gât. Tot la sate exista credința potrivit căreia dacă aprinzi mâțișori și afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere. În ziua de Florii nu se lucrează, iar în toate casele de la sate se coc pâini din făină de grâu împletite și ornate cu cruci, care se dau de pomană la săraci.
