Valentin Cristea, singurul supraviețuitor de la Penitenciarul Râmnicu Sărat, a spus miercuri, la termenul din procesul torționarului Alexandru Vișinescu, că în perioada în care a fost încarcerat a fost supus mai multor restricții, însă avea dreptul la plimbare, fără a putea privi cerul.
"Am fost supus unor restricții. Nu aveai voie să privești cerul, nu aveai voie să te apleci. Singurul drept era acela la plimbare. Această plimbare consta în scoaterea deținuților într-o curte interioară, zilnic timp de 10-15 minute, timp în care eram obligați să mergem în cerc, fără a privi în sus, astfel că nu puteam vedea cerul, și fără a ne putea apleca pentru a culege ceva de pe jos. Eram sub paza unei santinele. Orice abatere de la acest program de plimbare putea fi observată de santinela care ne supraveghea și era raportată gardianului care proceda la conducerea deținutului în celulă. Plimbarea se făcea separat pentru fiecare deținut", a povestit Cristea, miercuri, în fața magistraților de la Curtea de Apel București, unde se judecă un nou termen în dosarul în care Alexandru Vișinescu este acuzat de crime împotriva umanității.
Fostul deținut politic a adăugat că nu putea niciodată să interacționeze cu ceilalți deținuți, iar în celulă era singur. "Singurul mod de a comunica cu ceilalți deținuți era limbajul Morse. Am fost pedepsit de două ori pentru că am folosit acest tip de comunicare. În toată perioada detenției, nu am avut nicio posibilitate de a comunica cu ceilalți deținuți pe altă cale. (…) Eram lăsați la duș o dată pe săptămână, tot așa, unul câte unul. De dimineața până seara, aveai voie să te plimbi prin celulă, dar nu să te așezi pe pat, doar pe o băncuță. Dacă nu respectai, erai pedepsit", a mai spus Valentin Cristea.
Supraviețuitorul a precizat că, la momentul în care a fost încarcerat, avea aproximativ 70 de kilograme, iar când a ieșit cântărea 51. "Cu privire la asistența medicală, cred că penitenciarul nu avea un medic angajat. La cerere, venea un medic civil, din oraș, un colaborator al penitenciarului. La intrarea gardianului în celulă, trebuia să stau cu spatele la acesta, cu fața la peretele opus și doar dacă aveam de formulat întrebări, primeam permisiunea de a mă întoarce. Am primit la un moment dat o sticluță cu picături, dar eticheta de pe aceasta a fost răzuită, motiv pentru care nu știu despre ce medicament era vorba", și-a amintit Cristea.
Citește mai multe pe mediafax.ro.
