Am ajuns la Rio. Rupt, se vede și în poză de la ridicarea acreditării, 11 ore și jumătate de zbor de la Amsterdam te seacă de puteri și te face să realizezi că și statul pe scaun poate fi un efort important. Și aici vorbim de oameni încercați, cu sute de zboruri la activ, bașca sportivi obișnuiți cu greul de la gimnastică și canotaj.
Zecile de filme, jocuri video, chiar și chatul între pasagerii de pe display-urile avionului KLM nu pot alunga furnicăturile inevitabile ce apar în picioare. Majoritatea atleților și antrenorilor din delegația sosită ieri noapte au dormit puțin în dimineață plecării. Apoi decolarea la 07.00, trei ore de călătorie până la Amsterdam, două ore de escală, și încă 11 ore și jumătate peste Atlantic.
Era 23.30 în România, dar mai începea un calvar chiar când credeam că Ovidiu Grecea, consulul României la Rio - îl știți, grasul acela cu tupeu care le zicea pe bune când era șeful Corpului de Control al Guvernului! - rezolvase totul, trecându-ne rapid peste rândurile imense de la controlul pașapoartelor. Cu câteva minute înaintea noastră, la biroul de acreditare deschis în aeroport, a sosit delegația Spaniei. 400 de oameni au blocat, practic, activitatea pentru vreo două ore și jumătate. Frustrați sau nu, noi, olandezii și irlandezii, cu toții vreo 60, am stat la rând resemnați. Oricât ai fi fost de optimist nu puteai să nu remarci decăderea sportului românesc, cu atât de puține calificări la această ediție a Jocurilor și cu atât de multă glorie în spate încât, probabil, Spania nu ne va depăși la medalii. Încă.
Până la hotel am făcut o oră cu o mașină pusă la dispoziție de COSR, pe care am așteptat-o vreo 30 de minute - prețul ambuteiajelor! - după ce am părăsit incinta aerogării. Orașul e imens, nu uitați că în Emisfera Sudică se iese din iarnă și se întunecă pe la ora 18.00. Am vrut să fac pe eroul și să public rapid tot ce mi-am notat. M-am băgat la dus, am cumpărat un adaptor de la un supermarket apropiat, apoi am luat laptopul în brațe (gest care o enervează de ani de zile pe Carmen) si am adormit buștean fără să-mi dau seama. Acum sunt în direct cu voi pe Realitatea.net și pe facebook, la șase ore în urmă. Răsuciți nițel fusele orare și aflați că aici, în cel mai frumos oraș al lumii, e aproape 03.30 dimineața.
De azi încolo, 27 de zile încerc să vă fac sa vedeți totul prin ochii mei. Pentru mine, Rio 2016 a început!
