DEZVĂLUIRI. Adevărul ascuns românilor despre Revoluția din 1989

Invitații lui Octavian Hoandră - colonelul în rezervă Filip Teodorescu, generalul Dan Voinea, care a instrumentat dosarul Revoluției, scriitorul Alex Mihai Stoenescu, care a publicat mai multe cărți dedicate subiectului și jurnalistul Florian Bichir - au pornit dezbaterea de la redeschiderea și extinderea dosarului Revoluției. A intervenit ulterior în emisiune, într-un dialog telefonic, și consultantul politic Cozmin Gușă.

S-au făcut eforturi deosebite ca dosarul Revoluției să fie îngropat definitiv

FLORIAN BICHIR: Eu cred că demersul în sine este unul bun, pentru că România trebuie să scape la urma urmei de aceasta povară a evenimentelor din decembrie 89. Și o putem afla foarte ușor. Nu sunt de acord cu declarațiile fostului președinte Ion Iliescu care spunea că Revoluția română e așa, un fel de ucidere a lui Kennedy și că totul trebuie îngropat. S-au făcut eforturi considerabile ca acest dosar al Revoluției să fie îngropat definitiv. CEDO a hotărât foarte clar că crimele împotriva umanității nu se pot prescrie și România va trebui să dea un răspuns.

Cred că România are nevoie până la urmă și de o încadrare juridică care cred că va fi cel puțin morală, la urma urmei. Eu nu am o mare prețuire față de domnul președinte Ion Iliescu dar, acum la 86 de ani, ce să spun, la ce m-ar bucura ca să-l văd după gratii? Nu ne-ar ajuta cu nimic. Aș vrea totuși o hotărâre a statului român în care să spună foarte clar - pentru că datele sunt clare, concrete -, tot ce s-a făcut de la primul glonț tras, cui aparține.

Sovieticii au lucrat 20 de ani la planul de îndepărtare a lui Ceaușescu și de readucere a României în sfera de influență a URSS

Nu merge cu șmecheria pe care au încercat să o ascundă și să o prescrie. Sunt planurile de luptă ale fiecărei unități de securitate ale fostului DSS, a Ministerului Apărării Naționale, fiecare cartuș din ce armă provine. Deci, lucrurile astea pe care au încercat să le speculeze, că vreo șapte sute de oameni, datorită neatenției, a consumului de alcool au început să se împuște între ei... Nu pot să moară o mie și ceva de oameni. Nu pot să rămâmă aproape 800 de copii să întrebe unde le sunt părinții, doar pentru că anumiți oameni încearcă să acopere aceste fapte.

Sunt de acord totuși cu ce spunea președintele României că, dacă scăpăm totuși de tenebrele astea din decembrie 89 și ne asumăm că a fost o lovitură de stat, cu sprijin sovietic și cu acceptul forțelor occidentale și maghiare (...) Vreau să spun de la bun început că planul de îndepărtare a lui Nicolae Ceaușescu și de readucere a României în sfera de influență a Uniunii Sovietică începe din 1969. Deci au lucrat sovieticii 20 de ani la el. După evoluțiile din Cehoslovacia, din vara anului 1968, România a fost la un pas de a fi invadată de trupele sovietice. Există mărturii publicate de către arhivele britanice care anunță clar că ministrul de Externe englez, Michael Steward, a anunțat că pe 22 noiembrie 1968, rușii urmau să invadeze România. Nu au invadat, dar s-au deplasat trupe. Au renunțat sovieticii și s-a pus în aplicare planul. Vă spun cele cinci puncte ale planului, care au fost aflate de specialiștii români de contra informații ai Ministerului Apărării Naționale și ai DSS-ului de atunci:

Punctul 1. Preluarea controlului armatei și securității de un alt ofițer român racolat de organele sovietice.

Punctul 2. Crearea unui front al salvării naționale. Care, în planurile Kremlinului, avea aceeași titulatură pentru preluarea puterii în Grecia și Spania.

Punctul 3. Atragerea simpatiei internaționale prin lansarea zvonurilor că zeci de mii de oameni au fost uciși de străini, aflați în ajutorul lui Ceaușescu.

Punctul 4. Informarea permanentă a Moscovei cu stadiul loviturii de stat.

Punctul 5. Solicitarea intervenției militare a URSS, în cazul în care succesul loviturii de stat nu ar fi fost clar.

„Aici s-a sfârșit Războiul Rece"

Dacă vreți să trecem mai departe, prin ajutorul străin care a fost acordat, prin întâlnirile care au loc pe 6 decembrie la Kiev, între Gorbaciov și Mitterand. Întâlnirea celebră de la Malta, între 2-3 decembrie, între Gorbaciov și Bush. Vă vorbesc și despre implicarea americană. Și apropo de Malta, ca un aspect anecdotic, Ion Cristoiu, în marele patos al lui, s-a dus în Malta. Și a descoperit un lucru extraordinar. Că, în fața golfului în care s-au întâlnit Maxim Gorki, Bush și Gorbaciov, există un monument, în cinstea acestei întâlniri. Și știți ce scrie pe acel monument ridicat în cinstea acestei întâlniri epocale? „Sârșitul Războiului Rece". Și e scris în malteză, engleză și rusă. „Aici s-a sfârșit războiul rece." Deci se recunoaște clar întâlnirea de la Malta dintre Gorbaciov și Bush din 2-3 decembrie. A avut loc prin împărțirea sferei de influență și sfârșirea Războiului Rece.

Că Securitatea a știut, o să ne-o confirme poate și domnul colonel aici de față. Pentru că generalul Iulian Vlad, pe 18 decembrie, printr-un raport scris de mână cu culoare neagră, personal adresat președintelui Nicolae Ceaușescu, l-a informat punctual ce s-astabilit la împărțirea sferelor de influență între Statele Unite și URSS. Cum au acționat sovieticii pe de-o parte, împreună cu ungurii, împreună cu iugoslavii, care au fost o simplă rețea a maghiarilor. Au acționat în favoarea maghiarilor. Ungaria, trebuie să spun, atunci era sub control total sovietic. Și au au acționat și occidentalii. Pentru că atașatul militar american, o să vă spun la momentul respectiv ce a făcut. Doi atașați militari francezi care erau la Inter au fost alergați de organele de miliție și aveau armament asupra lor.

Se știa cu 6 luni înainte ce urma să se întâmple în România în decembrie

FILIP TEODORESCU: Sigur că sunt luate multe elemente care corespund cu realitatea faptelor. Eu vreau să fac câteva precizări pentru că eu n-am fost și nu sunt decât ofițer de informații. Asta am fost toată viața mea și sunt și după ce mor. Cu pistoale, cu tancuri, nu am avut treabă. Deci, informații cu privire la ce urma să se întâmple în România au fost înainte cu aproximativ șase luni. S-a știut despre ce urma și ce se hotărâse la nivelul celor doi mari. Nu vorbim de ceilalți. În cadrul NATO, probabil că americanii îi informau pe ceilalți. Rușii mă îndoiesc că îi informau pe ceilalți din Tratatul de la Varșovia, pentru că niciodată nu prea procedau în felul ăsta. Oricum, pe noi în niciun caz nu ne informa.

Deci s-a știut. Iar despre ce urma să se discute la Malta, Ceaușescu a fost informat înainte de a se întâlni cei doi. Aia a fost ulterior. Florian Bichir a vorbit de informarea ulterioară. Deci a fost informat exact ce urma, pe puncte și există nota de informare, s-a păstrat. Probabil că e pe la CNSAS. A fost și publicată. Nu se putea plânge Ceaușescu și ceilalți din jurul lui că nu a fost informat cu ce urma să se întâmple în România. Totul a fost pregătit și convenit. Nu e bine să aruncăm numai într-o parte că, niciunul din cei doi mari nu fac o acțiune fără să se consulte cu celălalt mare. Ca și la Ialta, vă amintiți, în anii 40. Și atunci ne-a lăsat pe mâna rușilor, ca și acum, ne-au lăsat pe mâna rușilor. Și rușii au acționat conform înțelegerii între cei doi mari.

Americanii ne-au lăsat pe mâna rușilor, dar au vrut să-l salveze pe Ceaușescu

OCTAVIAN HOANDRĂ: Dvs. spuneați că americanii au vrut să îl salveze pe Ceaușescu.

FILIP TEODORESCU: Probabil au anumite reguli. Poate ca nu sunt atât de categorici și duri precum rușii. Și mai ales că Ceaușescu le-a făcut mari servicii americanilor.

ALEX M. STOENESCU: Permiteți să intervin, a fost un caz bine definit. A fost vorba de trei peronalități mari ale politicii americane care au solicitat azil politic pentru Ceaușescu.

FILIP TEODORESCU: Se știa. Serviciul de Informații român, indiferent cum s-a numit, cum se numește, și-a făcut și își face datoria. Să informeze pe cel care, conform legii, are dreptul să fie informat. Nimic mai mult. Nu luptă cu puști. Eu sunt o victimă a celor care au hotarât și am stat un an jumate la pușcărie absolut pe degeaba. A fost o experiență nenorocită. Ce am spus acum 27 de ani, o spun și acum. Tragi niște concluzii după atâția ani. Și am mai aflat o grămadă de informații pe care, sigur, le folosești și îți completezi ce știai deja. Dar, pentru mine nu e nimic neclar din ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat. Și știam că nu e altă cale decât să se întâmple. Sigur că ne-am fi dorit noi, eu, ca român, să nu se producă în felul ăsta.

Șeful secției CIA de la București era omul rușilor

Atrag atenția asuprea unei chestiuni. Șeful stației CIA la București era un anumit Nicholson. El trimitea informațiile la Washington cu situația. Nu le trimitea până nu trecea prin filtrul sovieticilor. Era agentul sovieticilor. Americanii l-au descoperit. Ei l-au depistat, nu cât a fost în România, ci după ce a fost mutat într-o altă țară. Atunci l-au și arestat și condamnat. S-a făcut o dezinformare a rușilor prin Washington, cu privire la starea de fapt din România. Și, sigur, presa prelua informația și o dădea. Din punctul ăsta de vedere, eu spun că rușii au lucrat profesionist. Că nu îi iubesc, e altă treabă. Dar trebuie să recunosc că au lucrat profesionist. Și noi ne-am trezit într-o situație nenorocită. Am început să ne mâncăm între noi. Ne-am lăsat pur și simplu manevrați de niște unii care au pus la cale și au provocat o dezinformare uriașă în România. Nu știu, domnule Voinea, dacă ați citit raportul comandantului Unității de la Ploiești cu privire la ce a făcut atunci.

DAN VOINEA: Nicolescu...

FILIP TEODORESCU: Este extraordinar. Spune că e spontană și e Revoluție. A fost lovitură de stat militară pregătită cu mult timp înainte. Nu e niciun dubiu și sunt convins că și domnul Voinea e de acord. Dar sunt alți foști colegi de-ai dânsului care au mințit într-un hal fără de hal. Dan Ion e cap de listă.

OCTAVIAN HOANDRĂ: Cum vedeți redeschiderea asta? Cum se va lăsa? Aveți foarte multe informații din care ne dați abia un sfert.

FILIP TEODORESCU: Eu am propus chiar, că am posibilitatea să mă adresez și public, că trebuia luată o hotărâre politică, nu juridică, să nu mai fie nimeni din acei oameni atâția ani. Dar măcar să știm adevărul.

OCTAVIAN HOANDRĂ: Ăștia au condus România.

FILIP TEODORESCU: Păi, au condus. Și ce facem? Mai putem da înapoi timpul? Nu mai putem. Nici cei care au fost omorâți, împușcați, nici cei care au suferit pe nimic.

Actorii au fost "capacitați" să scoată oamenii în stradă

FLORIAN BICHIR: E normal ca dvs. să stați în pușcărie, iar alții să aibă grad de general?

FILIP TEODORESCU: Da, e foarte normal în asemenea situații.

FLORIAN BICHIR: E normal ca anumite instituții ale statului să fie ponegrite până azi de oameni cu mâinile pătate de sânge pentru că câțiva indivizi au fost oamenii rușilor?

FILIP TEODORESCU: Mie îmi pare foarte rău că ne-am trezit așa de târziu. Eu am fost treaz de la început. O să vă confirme domnul procuror, Dan Voinea. Toate elementele sunt. Numai interpretarea lor e importantă. Eu am citit, într-un interviu la un gazetar de la un post de televiziune. Și când v-a întrebat, domnule Voinea, cine a scos lumea în stradă, dvs. ați spus: actorii. Dar nu orice fel de actori. Directori de teatre. Și ați dat exemple clare, pe orașe. Și, la București, la Teatrul Național, cine a venit la dumneavoastră și și-a predat pistolul automat după două zile de la comunicarea ca toată lumea să-și predea...

DAN VOINEA: Radu Beligan.

FILIP TEODORESCU: Radu Beligan. Tot respectul pentru un actor de talia lui. Toți au fost. Nu am niciun motiv să mint. O să vă dau să citiți, că o să publicăm următorul număr al revistei, o să dăm niște materiale clare. Și o să vedeți cum s-a procedat, pe bază de documente. Este evident ce s-a urmarit și ce s-a vrut. Nu s-a vrut decât așa. Eu am spus de la început că a fost lovitură de stat. Pentru că asta a fost.

ALEX M. STOENESCU: Am urmărit cu atenție. Sigur, sunt cuvinte care șochează, KGB, lovitură de stat. Tema dvs e foarte serioasă, substanțială, este adevărată. România a pornit pe un drum greșit nu neapărat al opțiunii populației sau a sistemului politic, pentru că s-a dorit democrația, economie de piață, nu despre acest drum e vorba. Ci despre dificultățile, piedicile care s-au pus mereu în acest drum, pe care le-a pus cineva, de acord.

OCTAVIAN HOANDRĂ: Actorii au avut un rol. Beligan, Nicolaescu, Caramitru...

FILIP TEODORESCU: Au fost capacitați.

Adevărul istoric a fost stabilit, urmează acum adevărul juridic

ALEX M. STOENESCU: Eu am tratat întotdeauna problema. Știți foarte bine, spunea domnul colonel de lovitura de stat și ce a pățit el. Dar ce am pățit eu. După cum știți, în toată presa și în toate atacurile la adresa mea când am lansat o ipoteză istorică bine documentată. După care, sigur, au fost și alți istorici care au demonstrat, ca și mine, exact ce s-a întâmplat atunci. Perspectiva mea este doar istorică.

Să se înțeleagă foarte clar legat și de redeschiderea dosarului Revoluției. Este vorba de o cerere expresă a societății românești, a unor oameni ca președintele Iohannis, a oamenilor de bună credință, pentru stabilirea unui adevăr juridic. Adică ceea ce se așteaptă e o sentință care să stabilească exact dacă în timpul acelor evenimente au avut loc infracțiuni grave, care au determinat acel curs de care vorbiți. Ceea ce se întâmplă acum cu această redeschidere a dosarului, sunt pași pentru căutarea stabilirii unui adevăr juridic. Adevărul istoric a fost stabilit de acei câțiva istorici care au cercetat subiectul, printre care mă găsesc, și care au stabilit foarte clar cu zece ani în urma configurația sau definiția evenimentelor din decembrie 89.

Lovitura de stat și revolta populară s-au suprapus parțial

Vă rog să îmi permiteți să vă citesc din lucrările altor istorici. De exemplu, academician Florin Constantinescu. Citez: „Acțiunile diversioniștilor nu pot fi explicate. Evident, în absența probelor directe, decât ca având funcția să împiedice crearea unor noi centre de putere, în afara nucleului instalat la conducerea Frontului Salvării Naționale. Revoltei populare împotriva regimului Ceaușescu i-a urmat o lovitură de stat în pregătirea căreia URSS a avut un rol de seamă, aceasta fiind opinia mea în momentul de față."

Alt istoric, Gheorghe Buzatu: „Revolta populară este pornită, cum este cunoscut la Iași, la 14 decembrie 1989, și amplificată cu începere chiar din ziua următoare, la Timișoara. Iar în 21 decembrie 1989, în București și mai apoi în toată țara. Pe acest fond, la 22 decembrie 1989, înregistrăm urmarea unei lovituri de stat, prăbușirea lui Nicolae Ceaușescu."

Mai departe, istoricul tânăr, Adrian Pop, prof. Universitar la SNSPA: „Este dincolo de orice îndoială că în România, ca în alte țări europene, a avut loc o revoluție autentică. Spre deosebire de alte cazuri est-europene, procesul revoluționar a inclus aici ca secvențe, deopotrivă distincte și pătrunse în derularea sa, lovitura de stat și revolta populară."

Dumneavoastră și toți ceilalți ați ajuns la concluzia că a fost o lovitură de stat, după 27 de ani, datorită acestor istorici. Tratatul de politologie a Universității din Paris: „Evenimentele din România din anul 1989. Regimul Ceaușescu a fost răsturnat după o lovitură de stat condusă de comuniști care n-au părăsit puterea decât în 1996." Dicționarul Oxford, și cu asta închei: „După lovitura de stat, Iliescu a stabilit noul regim confirmând, în urma alegerilor din 1990, o majoritate zdrobitoare de voturi. Ceea ce a minimalizat ruptura cu regimul Ceaușescu. Aparatul birocratic și administrativ a rămas, în mare măsură, neschimbat, și a continuat discriminarea împotriva minorităților naționale. Fosta poliție secretă a continuat să funcționeze în calitate de securitate a statului. În 1990, președintele Iliescu a chemat de trei ori minerii în București pentru a pune capăt brutalității demonstrațiilor studențești și a opoziției." Deci Oxford explică direcția de care vorbeați, direcția pe care a luat-o România. Dacă vă consolează, vă pot spune următorul lucru: Avem o generație de tineri și de maturi, de oameni politici aruncați în închisorile comuniste unde au stat 15-17 ani și le-au distrus tinerețea în închisorile comuniste. Adevărul istoric a fost stabilit, urmează acum adevărul juridic, stabilit de o instanță.

În dosare se spune exact cine a acționat represiv, cine pe cine a omorât

DAN VOINEA: Eu am lucrat la aceste dosare din 2005, până în 2007 toamna. Am trimis în instanță dosarul Clujului, unde am stabilit autorul fizic pentru fiecare victimă. Am trimis în instanță dosarul cu victimele de la Sibiu, cu Dragomir, unde am stabilit fără niciun fel de dubiu contribuția lui Dragomir și a altor militari din anutrajul său, în uciderea, rănirea și lipsirea de libertate a peste o mie de oameni. Așa au fost începute dosarele pe orașele în care au fost victime. Dosarul Timișoarei, la fel.

Această redeschidere a dosarului privind victimele din decembrie 89 este o urmare a unei decizii de la CEDO unde meritul este, într-adevăr, al domnului Mărieș, președintele Asociației 21 decembrie 1989, care a devenit portavocea victimelor Revoluției. A ajuns la CEDO. CEDO i-a dat dreptate, a sancționat statul român și a cerut redeschiderea. Această redeschidere a fost însușită de procurorul general adjunct al României, care a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să confirme această redeschidere. Deci iată câte instanțe pentru a se ajunge la această redeschidere. Ca procuror te interesează faptele. Nu am cercetat aspectul politic. În aceste dosare s-a stabilit exact cine a acționat represiv, cine pe cine a omorât, cine a fost arestat, cine pe cine a rănit, etc. Există în acest dosar jurnalele acțiunilor de luptă. Este foarte simplu dosarul. Jurnalul acțiunilor de luptă îți arată cine a dat ordinul, cine a primit ordinul și cine l-a executat. Și, în funcție de ce scrie în jurnal, îi chemi pe militarii respectivi, îi audiezi, care a fost la Televiziunea Română, care a fost la Radio, care a fost la Brăila, care a fost la Timișoara.

FILIP TEODORESCU: Au fost rescrise jurnalele după eveniment. Unele, nu toate. Acolo unde era foarte evidentă activitatea.

Diversiunea pusă la cale de Ion Iliescu: pe Ministerul de Interne flutură steagul legionar

DAN VOINEA: Oricum, eu vreau să spun că numai aceste mijloace de probă sunt suficiente ca să stabilești cine e vinovat de ce s-a întâmplat atunci. Vă dau un exemplu: Jurnalul acțiunilor de luptă din 13-15 iunie, unde generalul Șchiopu, care l-a consemnat pe președintele Iliescu pe ore în ziua de 13. Și spun la ce oră a solicitat 100 de soldați să acționeze, la ce oră a solicitat 12 tancuri să acționeze în zona Ministerului de Interne. Mai tărziu, președintele solicită să se acționeze cu gaze lacrimogene. Domnul general i-a recomandat președintelui să nu folosească armata, că nu era cazul. Domnul președinte insistă. Și ceea ce m-a frapat la un moment dat este că Iliescu îi spune că pe Ministerul de Interne flutură steagul legionar, deci este o mișcare legionară, să se acționeze ca atare. Începe diversiunea. L-am audiat, a venit cu trei avocați la mine. L-am întrebat cum a văzut Ministerul de Interne din Piața Victoriei. Ăla e pe Dâmbovița, jos.

Și, în felul ăsta, manifestanții s-au dus la Ministerul de Interne. În Ministerul de Interne, în clădire, erau trupe de militari care aveau ordin să tragă dacă erau atacați, că erau în legitimă apărare. Același lucru ca la Revoluție. Să pună cap în cap Ministerul de Interne cu Ministerul Apărării Naționale. Aceeași diversiune. A încercat să o repete. Știm că s-a întâmplat și după 22, se continuă și în perioada mineriadelor. Nu ar trebui despărțite aceste cauze. Pentru că este o continuare a acestei represiuni împotriva celor care ar fi vrut o apropiere de zona asta, a statelor democrate, de zona asta capitalistă.

Ion Iliescu a raportat la Moscova tot ce se întâmpla la București

Ce vreau să subliniez: în aceste dosare avem de-a face cu criminali de sistem. Nu avem de-a face cu criminali de drept comun. Sunt criminali de sistem. De ce s-a ajuns la infracțiuni împotriva umanității? Pentru că toate victimele de la Revoluție, ca și victimele de la mineriadă, sunt victime căzute sub puterea adversarului politic, a diversiunii. De asta se încadrează aici.

Și apropo de ce ați spus în legătură cu rușii, o să vă spun lucruri noi, care nu se știu. Că într-adevăr, influența rușilor în acele evenimente nu s-a limitat numai la câteva telefoane. A fost vorba de o raportare pe ore la ruși a ceea ce se întâmpla în România. Și eu am aflat întâmplător de la telefonistele de la Ministerul de Externe care și-au făcut Asociație și ele că au participat la Revoluție. Și eu le-am întrebat ce au făcut. Ele au spus că i-au făcut legăturile domnului Iliescu cu Moscova. El venea de la Palatul Victoria la minister să vorbească. Nu e vorba doar de telefoanele date din clădirea Comitetului Central. Se confirmă apropierea aceasta de ruși care a început din anii 1950 practic.

Din dosarul ăsta am constatat că a fost de fapt o înăbușire în sânge a celor care au ieșit în stradă împotriva regimului. Și au rămas la putere. Nu s-a schimbat statul, ci titlurile pe care și le-au luat după 89. Dar avem aceiași activiști. Asta e o revoluție care are specificul ei. Ca lovitură de stat... Nu a ieșit Ion Iliescu împotriva lui Ceaușescu. În stradă, în Timișoara, au ieșit tinerii nemulțumiți de regim. Deci ce au strigat tinerii în Timișoara? Libertate. Dictator pe Ceaușescu l-au făcut ai lui. În Timișoara nu s-a strigat asta.

FILIP TEODORESCU: Domnule, știți ce strigau atunci, la Timișoara? Am fost acolo. „Vrem saloane, vrem bomboane pentru pom”.

Petre Roman era pregătit cu puloverul la meciul cu Danemarca din 15 noiembrie. Dar planul a căzut

OCTAVIAN HOANDRĂ: Domnule Bichir, ce credeți? A fost lovitură de stat?

FLORIAN BICHIR: Fără discuție, a fost o lovitură de stat, militară. Stănculescu preia controlul armatei.. Am explicat de la începutul emisiunii că planul e din 69. De 20 de ani încearcă sovieticii să-l scoată pe Ceaușescu. Sunt documente foarte clare, nu are rost să le discutăm. O altă noutate, pe care a dat-o și Alex Stoenescu că s-a încercat întâi pe 14 decembrie la Iași dar nu le-a ieșit schema. Au încercat mai demult. Una din tentative a fost momentul în care România a jucat meciul de fotbal cu Danemarca pe 15 noiembrie 1989, când am câștigat cu 3-1. Treizeci de mii de oameni. Culmea, putea să fie o explozie. A fost securitatea extraordinar de precaută. Culmea, la acel meci apare și un personaj cunoscut, Petre Roman care, de data asta a pregătit puloverul, însă nu se pregătise securitatea pentru asta.

Dar ce mă deranjează la lovitura asta de stat. Eu sunt de acord să se facă aceste cercetări pentru a se stabili o dată adevărul juridic pentru că, așa cum spune și domnul Stoenescu, este implicare inclusiv militară sovietică în România. Sunt rapoarte foarte clare. Discutăm pe cazuri concrete. S-a cerut la ora 14 la TVR pe 23 decembrie, Frontul Salvării Naționale a cerut ajutor Uniunii Sovietice. Postul sovietic confirmă și spune: „Tovarășul Gorbaciov a vorbit cu tovarășul Iliescu. URSS a aprobat sprijinul militar”.

Mii de ruși au intrat în România în decembrie și aveau și armament asupra lor

Separat de asta, vă dau date și nume. Din 9 decembrie, de la 8 mașini câte intrau pe zi, intră câte o mie de mașini Lada în România, care se duceau chipurile spre Belgrad. Multe din mașini oprite, pentru că cetățenii sovietici aveau asupra lor armament. Toți plecau spre Belgrad. Avem incidentul cu nume și date la Filiași, în care sunt distruse mașini Lada când turiști sovietici deschid focul împotriva MApN-ului. În aprilie, la postul de poliție Brădești, se prezintă o femeie maior și cere înapoi mașinile. Avem multe nume și date de ofițeri sovietici care stau în spitalele românești. Avem la Mehedinți, iarăși, Gingău Alexei, maiorul Outa Alexandru, cu 12 uniforme MapN. Câte date despre implicări militare ale sovieticilor vreți? A fost lovitură de stat cu implicare sovietică, inclusiv militară.

Mărturie inedită: „24 decembrie 1989. La ordinul lui Militaru, care nu era oficial Ministrul Apărării Naționale, amiralul Constantin Iordache se deplasează la aeroportul Kogălniceanu, așteptând avioane sovietice.” Vă spun mai departe. "Aplicații sovietice făcute înainte de Revoluție, aduse la cunoștința statului român de către insituțiile abilitate de cele  ale MApN-ului. Cernăuți: Marina Sovietică, Batalioanele de cercetare, diversiune corpurile 1 și 3, armată maghiară 16-18 decembrie. Toate finalizate la graniță, la maxim cinci kilometri de România. Din martie până în iunie, pregătire pe teren muntos. Ungaria nu are teren muntos".

Sunt date concrete pe care vreau să le aflu nu doar de la istorici. Vreau să spun că a fost implicare militară, nu avem cum să ascundem. Dacă nu aflăm acest adevăr, îl aflăm și de la alții. Doi francezi, atașați militari adjuncți, înarmați până în dinți în fața Intercontinentalului. Lucrurile astea dacă nu le spunem public, nu avem nimic.

FILIP TEODORESCU: Eu am spus clar. Erau, înspre decembrie 1990, vreo 20 de mii de militari identificați.

FLORIAN BICHIR: 32 de mii.

FILIP TEODORESCU: S-au făcut demersuri că e cazul să-i retragă. La un an după.

FLORIAN BICHIR: Pentre Roman a rugat omologul URSS să îi ia.

FILIP TEODORESCU: Ei nu au ținut nicio legătură cu nimeni. Ei au venit organizați să facă exact ce au făcut. Nu au luat legătura cu nimeni aici. Au luat legătura cu ai lor. Ambasada sovietică de aici s-a ocupat parțial de ei. La un moment au spus că pașapoartele lor sunt la Ambasadă și cereau voie să îi cheme ca le dea și să plece din țară.

FLORIAN BICHIR: Atașatul militar sovietic îi vizita la spital. Sunt trecuți pe listă cu nume date.

FILIP TEODORESCU: Unul am văzut și eu în 1922, într-o unitate militară. Dimineața, îl văd că stă într-un colț și bolborosește ceva, însă nimeni nu știa ce e cu el. Am propus să îl raporteze. Și au mai fost și alții. S-a pus batista să nu iasă niciun zgomot, de la partea română care a pregătit lovitura de stat. Atunci a fost clar o lovitură de stat militară.

Pentru legăturile cu Moscova trebuia deschis un dosar de "trădare de țară"

ALEX M. STOENESCU: Ceea ce discutăm noi aici, subiectul nostru, este evenimetnul istoric. Dacă îi întrebați pe oamenii din Timișoara care au ieșit în stradă și asupra cărora s-a deschis focul, ei vor spune că nu au nicio legătură cu lovitura de stat. Dacă nu dăm corerență acestui eveniment vom da numai pasaje spectaculoase. Tot ce a prezentat domnul Bichir, face parte din articolul 155, Cod Penal. Trădare de țară. Ați văzut deschiderea dosarului trădare de țară? Comunicațiile, legătura cu Moscova, cererea de trupe sovietice, sunt trecute în articolul 155, Cod Penal. Asta trebuie să facă justiția. Noi am cercetat, ca istorici, de mult timp aceste lucruri. Sigur că acum e cazul deschiderii acestui dosar în care procuratura face anumite încadrări între care și asta cu crime contra umanității, trădare de țară etc.

Ce discutăm acum e aspectul de eveniment istoric. Eu am studiat o serie întreagă de documente sovietice foarte interesante. Problema este în felul următor. Cea mai mare teamă a lui Gorbaciov la vremea aceea era ca România să iasă din Trataul de la Varșovia în mod unilateral, să dea peste cap întregul proces de negociere pe care îl avea Gorbaciov cu americanii și cu ceilalți. Și conflictele care s-au născut între Gorbaciov și Nicolae Ceaușescu, a fost poziția foarte rigidă a lui Ceaușescu și una foarte corectă din punctul de vedere al sistemului comunist. Pentur că Ceaușescu îi cerea în permanență lui Gorbaciov să nu negocieze decât cu mandatul tuturor șefilor din Tratatul de la Varșovia.

Partea de revoltă populară a fost cât se poate de autentică, numai că această revoltă a fost înlocuită în seara de 22 decembrie cu o lovitură de stat. Și dacă vreți, v-o prezint în detalii pe ore. Documentele sovietice vorbesc foarte clar. Pericolul în România este că regimul lui Ceaușescu, sau poate chiar el, ar fi putut să scoată România din Tratatul de la Varșovia. Și doi, foarte important, ei estimau că în primăvara anului 1990 în România va izbucni o revoltă populară spontană, care va rupe România de Uniunea Sovietică, dacă nu îl scoate pe Ceaușescu de acolo. Partea de revoltă populară, ce au încercat să facă inginerii și scriitori de la Iași, în 14 decembrie, ceea ce s-a întâmplat la Timișoara cu cetățenii revoltați, este partea de revoltă populară care se sfârșește brusc prin declanșarea fenomenului terorist.

Toate generațiile din România sunt afectate de minciuna primordială post '89

COZMIN GUȘĂ: Cei care mă cunosc știu cât de preocupat sunt de subiectul acesta de mult timp. Ceea ce m-a deranjat în toți anii aceștia după 1989 a fost pericolul bagatelizării unui subiect atât de important care ne-a marcat viața tuturor, indiferent de categoria de vârstă din care facem parte și care a marcat și parcursul acestei țări. Fie dintr-o strategie, fie din naivitate, din prostia unora, din lichelismul altora, acest subiect a fost bagatelizat; cât timp a fost Ion Iliescu știm, a existat exact interesul lui de a-l bagateliza, după aia nu mai știm.

Toate generațiile din România de astăzi sunt afectate de minciuna primordială post 89, care a generat o mistificare națională și care le-a afectat viețile. Spre exemplu: pensionarii de astăzi nu pot nici acum să priceapă cum, în ciuda faptului că au avut o muncă productivă și eficientă înainte de 1989, dar și după 1989, trăiesc într-o mizerie materială, dar mai ales într-o mizerie spirituală, pentru că sunt în dezacord cu ceea ce se întâmplă. Vedem felul în care dânșii optează și votează, practic sunt dezorientați.

O altă generație este generația celor maturi, a celor care se pregătesc să iasă la pensie. Sunt cei care au încercat după 1989 să ducă România în anumite direcții, fiind oameni activi, coordonatori în domeniile lor și nu au reușit din cauza minciunilor din partea liderilor administrativi sau politici pe care, de asemenea i-au votat cu bucurie și apoi cu dezamăgire după vot i-au analizat mereu. Este o categorie care astăzi pare dezabuzată.

Este și generația mea, generația decrețeilor, a oamenilor care suntem încă activi, care mai putem încă 20-30 de ani să punem umărul la ceea ce credem că ar trebui să pună România pe orbită și la rândul nostru suntem fie marginalizați, fie dezactivați, fie lăsați la vatră, mulți care ar putea să facă ceva. Mai e și generația copiilor noștri, generația de 20 către 30 de ani, care nu înțelege absolut nimic ce s-a întîmplat cu generația părinților și bunicilor lor, după 1989, care s-ar pregăti să facă ceva pentru România astăzi, dar care trăiesc tot sub acest văl de ceață, acest strat de minciună așezat pe toate guvernele. Tabloul este extrem de sumbru.

Adevărul despre 1989 ne va ajuta să negociem mai bine în Războiul Rece reinstalat

Dacă avem în viață oameni care s-au ocupat zeci de ani de aflarea adevărului, dacă pot să spună acum măcar lucruri, în pragul unei restartări naționale la care tot sperăm de atâta timp, înseamnă că nu e totul pierdut. Am fost tot timpul extrem de critic la adresa revoluționarilor care își cer drepturile. Nu trebuie să aibă niciun drept, era datoria noastră a tuturor să încercăm să facem bine și ei au fost folosiți mai degrabă ca o masă de manevră de acei KGB-iști mascați pe care i-ați revocat în emisiune, tocmai ca să întrețină această iluzie a Revoluției.

Dacă în urma acestui dosar avem răspunsuri la întrebările bine puse, atunci ne-am făcut treaba, chiar și atât de târziu după 1989. Dacă vom stabili cu precizie că a fost o lovitură de stat și facem încadrările potrivite în acest dosar deschis in rem este extraordinar, ne recuperăm demnitatea și vedem cu această ocazie ce ravagii face minciuna publică exacerbată până în fibra fiecărui lider de după 1989. Apoi, dacă vom lămuri cine a fost autorul sau artizanii acestei lovituri de stat, atunci ne vom da seama cu precizie în ce fel evenimentele de după 1989 ne-au marcat, în ce direcție și în beneficiul cui. Vom ști mult mai bine, în aceste condiții de Război Rece reinstalat, să negociem și să ne reorientăm prioritățile în funcție de interesul acestei țări pe care nu o bagă nimeni în seamă, nu o cheamă nimeni la nicio masă.

Vom ști mai bine - dacă vom stabili în urma definitivări acestui dosar care are deja toate elementele, după cum s-a și spus - cine ne-a vrut binele și cine ne-a vrut răul și vom sta la masa negocierilor subterane de tip geopolitic mult mai bine pregătiți și fără să râdă partenerii noștri de noi, așa cum s-a întâmplat până în acest moment.

Oamenii KGB-ului la Cotroceni și în CSAT

COZMIN GUȘĂ: Am două întrebări, pentru domnul Teodorescu și pentru generalul Dan Voinea. Pentru domnul Teodorescu, care este un bun cunoscător al oamenilor KGB-ului în România: de ce n-a deschis discuția niciodată despre unele persoane de notorietate ca aparținând rețelei KGB în România și care au fost în poziții foarte importante în statul român după 1990. Pot să dau multe exemple, dar am să mă rezum la două. Mă rezum la exemplul generalului Marin Pancea care după 1989 a fost șeful Centralei de Informații externe și apoi șeful Serviciului secret al Armatei, ulterior secretarul consiliului superior de Apărare a țării, un cadru militar documentat ca fiind în zona KGB. Al doilea personaj este generalul Vasile Ionel, celebru în dosarul "Corbii", care a fost șeful Administrației prezidențiale a președintelui Iliescu până prin 1996 și mult timp după a dominat prin influența sa la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a țării. Acest personaj, aflat tot în zona KGB, care a fost în coordonarea CSAT după lovitura de stat s-a considerat a fi unul dintre organizatorii principali ai procesului lui Nicolae și Elena Ceaușescu, un om care, pentru toți cei care sunt informați, are o greutate care niciodată nu a fost evocată.

A doua întrebare, pentru domnul Voinea, din poziția sa de procuror în decembrie în procesul soților Ceaușescu. Nu aș vrea să evoc aici motivația celor care au l-au numit procuror în acel proces. Dar doresc cu o anumită aproximare, pornind de la lucrurile pe care le-a spus în acel proces, vorbind despre 60.000 de morți și care nu au fost 60.000, ci mult mai puțini, oricum foarte mulți. Nu cumva această cifră care nu a fost în nicio statistică a venit de undeva și nu cumva a fost influențată pozitiv tocmai de faptul că generalul Iulian Vlad a dat o comandă în decembrie 1989 trupelor Securității ca toate armele și muniția să fie închise în rastel și sigilate? Lucru care a făcut ca acest carnagiu să nu ajungă la acea cifră de 60.000 de morți care a rulat nu numai în România, ci pe toate rețelele de televiziune internaționale și pentru care astăzi încă suntem considerați un popor de criminali, aflat la granița UE și NATO, care ar fi organizat acum 27 de ani un genocid la 60.000 de cetățeni. Pentru că asta a rămas înregistrat. Sper ca acest gen de emisiuni să continue chiar cu sprijinul acestor procurori curajoși care merg înainte cu acest dosar, care poate să fie al restartării, dacă îl ducem la capăt așa cum se cuvine.

FILIP TEODORESCU: Trebuie să precizez că nu am avut tangențe cu răsăritenii, nu m-am ocupat de ei, am avut cunoștintă tangențială. Fie când lucram în spionajul românesc sau la contraspionaj. Dintre cele două nume amintite, de generalul Pancea am aflat, era la post la Paris. În felul acesta am aflat. Și sigur că de el s-au ocupat cei de la contrainformații militare și au hotărât conducerea ministerului ce să facă mai departe. Din câte îmi amintesc nu a fost deferit justiției niciodată. L-au luat imediat imediat în decembrie 1989 și într-adevăr a fost numit în diferite funcții și eu pentru că îi știam cazul am zis: "Uite unde am ajuns".

FLORIAN BICHIR: Nu, a fost degradat la grad de soldat în 1988.

Radio Budapesta anunța 70.000 de morți în România și 30.000 de securiști în munți

OCTAVIAN HOANDRĂ: Marea neșansă a acestui drum greșit pe care am apucat-o... Faptul că s-a deființat și unitatea 110 anti-KGB și au început să intre... acum vă rog credeți primesc mesaje în care îl menționează și pe domnul Tăriceanu cu Serghei Narîșkin, sunt tot felul de lucruri pe care dacă cineva le-ar uni cumva...

FILIP TEODORESCU: Să nu luăm chiar tot ce se lansează...

OCTAVIAN HOANDRĂ: Păi dumneavoastră spuneți așa, când ar trebui să spuneți invers.

FILIP TEODORESCU: Dacă tot ați pomenit de 110, la noi nu s-a întâmplat ca la cehi unde i-a pus în fața fișetelor și i-au împușcat în ceafă pe toți ofițerii care s-au ocupat de ei. Bine că la noi nu s-a întâmplat acest lucru.

OCTAVIAN HOANDRĂ: Noi practic, prin Iliescu, am deschis ușile unor oameni care acum sunt în partidele românești. Și are dreptate Cozmin Gușă. Păi ce curățenie facem noi dacă nu mergem până la capăt. Păi noi așa luptăm și dăi și dăi și luptă. Trebuie să îl menționez pe domnul Cristian Diaconescu care fiind la Ministerul de Externe a urgentat dosarul să ajungă la CEDO să nu îl prindă prescripția, îl felicit pentru acest demers, de asta și vorbim despre chestia asta.

FILIP TEODORESCU: Să vă spun cine făcea dezinformarea. În 25 decembrie 1989, dimineața, Radio Budapesta făcea bilanțul genocidului din România: 70.000 de persoane ucise, 300.000 rănite în Revoluția Română. Da, uite de unde veneau cifrele...Televiziunea ungară a mers mai departe, 30.000 de securiști au fost relocați în zona muntoasă, ei așteaptă momentul prielnic pentru a lansa...

ALEX M. STOENESCU: Vedeți că sunteți pe subiect. Știți de unde vine informația asta cu securiștii din munți? Știți cine a difuzat-o? Am descoperit-o la Paris, în Le Figaro și încă un ziar. Știți cine a făcut declarația cu trupele de securitate care s-au retras în munți și luptă și rezistă forțelor revoluționare, știți cine e autorul ei? Generalul Vasile Ionel, care a apărut în presa ungară, a fost o preluare.

FILIP TEODORESCU: A fost acest complot și Ungaria și Iugoslavia a difuzat tot felul de dezinformări. Plus că de la Timișoara plecau de la Consulat cu informații pentru că pe acolo se putea trece granița, nu era închisă pentru ei. Și duceau tot felul de filmari pentru a face această dezinformare, măcar europeană. Până la urmă au fost toți mână în mână. Din păcate noi românii am rămas singuri. A fost eroarea lui Stănculescu când la Ministerul Apărării Iliescu a anunțat că de acum Ministrul Apărării este tovarășul general Militaru.

Ceaușescu pierde controlul asupra Armatei prin ordinele generalului Stănculescu

ALEX M. STOENESCU: Voi face o scurtă cronologie a loviturii de stat ca să înțelegeți cine, cât, cum. Stănculescu este chemat după ce se împușcă Vasile Milea la comiterul central, la Ceaușescu, și de față cu martori, sunt deja șase, îl numește Ministru al Apărării și îi cere să prea comanda trupelor chemate de Milea încă din acea dimineață, trupele proaspete de blindate care urmau să intre în București și să facă un măcel. Acesta a fost ordinul continuat de principalul complice a lui Ceașescu la crimă, generalul Milea. Stănculescu se duce mai întâi la grupa operativă de la etajul 1, unde era grupa adusă de Milea deja acolo, află unde este aceste unități, erau la Slobozia, la Pitești și cea mai avansată la Mihai Bravu, care intrase deja pe Olteniței și se afla pe Dealul Viilor apropiindu-se de centru. Deci unități de blindate cu muniție de război, care incendiază și face zob tot. Ce se întâmpla dacă intrau acele trupe în luptă chemată de Milea și de Ceaușescu în acea dimineață de 22 decembrie?

Stănculescu se duce la etajul 6 unde se afla Centrul de Comunicații Militare care transmitea ordine până la nivel de tanc. Se duce acolo, stă de vorbă cu comandantul acelui centru, maiorul Trufan, și cere ca din acel moment să asculte numai ordinele lui. Prin urmare, la ora 10 și șapte minute cum este consemnat în carnețelul de note telefonice ale comandantului Voinea, Stănculescu emite oridinul, pe numele lui Milea care era deja împușcat, de oprire a acțiunilor militare și de întoarcere a trupelor în cazări, moment în care oamenii s-au urcat pe tancuri, s-au dus la televiziune.

Stănculescu continuă cu ordinele și la 10.25, de exemplu, dă ordin să nu fie înarmate gărzile patriotice. Exista un astfel de ordin. După care pleacă la Ministerul Apărării unde găsește un ordin deja pregătit pentru a fi emis. La ora 13.30, emite un ordin care echivalează potrivit Curții Supreme de Jusție, o declarație oficială a justiție române în această privință. Concret, Ceaușescu este deposedat de poziția de comandant suprem și președinte al statului și toate forțele Ministerului Apărării Naționale execută numai ordinele Ministerului Apărării și a Ministrului Apărării, adică ale lui. Ceaușescu pierde puterea, iar lovitura de stat numai ce începuse.

La ora 15 fix, Stănculescu emite un ordin de ocupare a tuturor pozițiilor strategice din țară, în primul rând din comitele județene de partid și apoi o serie întreagă: Banca Națională, Radioul, Televiziunea, toate obiectivele. Așa cum a declarat de altfel Stănculescu într-un interviu acordat lui Ion Cristoiu, la ora 15.00 România era sub controlul lui militar. Atunci a fost clar cine era autoritatea autoritatea în momentul respectiv.

A existat o propagandă oficială cu "revoluția spontană"

Fac o paranteză foarte scurtă. În toți acești 27 de ani v-ați pus mereu întrebarea de ce această minciună? Păi s-a lansat o campanie, o propagandă oficială de partid și de stat revoluționară. Este acea propagandă cu revoluția spontană. Păi ce revoluție spontană când noi vorbim aici de implicări, de hotărâri peste capul nostru! Este o revoltă spontană la Timișoara fără discuție. Păi ce se spune de 27 de ani, că emanația revoluției Iliescu și cu grupul lui. Ni se spune că a fost vid de putere, dar nu a fost vid de putere. Armata a preluat controlul asupra țării.

La ora 16 este momentul-cheie și pentru procurori și pentru acest dosar al Revoluției. Atunci a avut loc la Ministerul Apărării Naționale, în biroul Ministrului Apărării, întrunirea tututor conducătorilor ministerleor de forță ale țării. Iată și lista lor: șeful Marelui Stat Major, Ministrul Apărării, adjuncții Marelui Stat Major, Ministrul de Justiție, Procurorul General Popovici, dacă nu mă înșel, reprezentantul Ministerului de Interne generalul Romeo Câmpeanu, reprezentanții Securității, șeful Direcției 1 Rațiu și cu colonelul Stan de la Direcția a doua, se întrunesc în birou unde vine Ion Iliescu cu Petre Roman și cu grupul său și i se încredințează calitatea de succesor politic al lui Nicolae Ceaușescu. În acea ședință care a durat de la 16.00 la 16.30.

După această ședință din 22 decembrie, ora 16.30 colonelul Mircea care era comandantul Direcției Speciale, ofițerul de legătură cu tratatul de la Varșovia, se duce la telefon și comunică internațional următoarele: Ministru Apărării Naționale este generalul Stănculescu și toată armata îl urmează. Ministerul Apărăriii Naționale a decis ca puterea politică să fie încredințată Frontului Salvării Naționale, adică domnului Ion Iliescu.

Cum au intrat Trupele de Securitate în subordinea MApN

Din acel moment se întâmplă o serie întreagă de lucruri, pentru că vorbim despre un traseu paralel al evenimentelor din stradă și al loviturii de stat. Momentul în care lovitura de stat intră în intersecție cu revolta populară și se îndreaptă împotriva ei, este de fapt momentul în care se manifestă lovitura de stat propriu-zisă de care vorbim noi. Vă voi da următorul exemplu. Există o mărturie, și poate o să fie chemat domnul Iulian Vlad la Procuratură să explice și confirme această declarație. La ora 17.00 se întoarce grupul Iliescu la Comitetul Central. Pe holul principal se întâlnește cu Iulian Vlad. Citez din declarația dânsului "Iliescu mi-a solicitat, mi-a cerut să mă ocup împreună cu tov. general Gușă de problemele cu armata, cu internele să fie ordine". Fuseseră în balcon, au ieșit de acolo, iar acest context care este foarte important față de acest grup, de felul în care se reflectă autoritatea juridică a lui. Iulian Vlad a continuat: "Militaru s-a apropiat de mine și mi-a spus că el a fost numit să prea forța conducerii armate, tuturor forțelor militare ale statului MAPN, MAI și Securitatea. I-am întrebat atunci, de ce mi se iau din moment ce eu sunt alături de dumneavoastră? Și spune: Trupele de securitate U.S.L.A. mi se subodonează mie. Eu am întrebat pentru că nu mi se părea normal ca acestea să fie în subordinea lui. El mi-a răspuns că e mai bine să rămână așa, pentru că așa s-a hotărât".

Așadar, la ora 17.00 trupele de securitate, adică toate forțele armate ale securității au intrat în subordinea lui Militaru și am să vă spun și de ce, există și proba. Pentru că la ora 20.00 a aceleiași zile de 22 decembrie generalul Ghiță, comandantul Trupelor de Securitate l-a sunat pe generalul Vlad în clădirea CC și a raportat următoarele: "Am primit ordin să intru în subordinea MAPN, respectiv a generalului Militaru". Subliniez pentru a nu exista nici un fel de dubiu: în subordinea generalului Militaru.

Diversiunea teroristă începe în momentul în care se strigă "fără comunism, jos comunismul"

OCTAVIAN HOANDRĂ: Din aceste infomații eu înțeleg așa: suma acestor fapte dă resposabilul pentru acest măcel și a evenimentelor care au urmat după aceea. Că juridic transferul de putere se făcuse la ora 16.00 și toată echipa lui Iliescu este responsabilă. Așa este, greșesc?

DAN VOINEA: Grupul de putere este cel care a dirijat și a avut ca urmare victime omenești în perioada următoare după 22 decembrie.

ALEX M. STOENESCU: Este un moment crucial al acestor evenimente și anume momentul când traseul loviturii de stat se îndreaptă împotriva revoltei populare în mod violent. Când începe de fapt acea diversiune teroristă. Ea se petrece în jurul orei 17. 45 în Piața Palatului, atunci când traseul revoltei populare, adică mulțimea aceea de oameni de acolo începe să transforme manifestația anticeaușistă într-o manifestație anticomunistă. Lozincile care au început să se strige în momentul 17.30-17.45 erau "fără comunism, jos comunismul", că or fi fost instigați sau nu, atunci se declașează în câteva minute tot fenomenul diversionist și care produce 949 de morți. Mai concret, după îndepărtarea lui Ceaușescu de la conducere avem acest număr de victime identificate de către procuratură.

Ceaușescu a fost eliminat pe repede înainte

DAN VOINEA: A fost o dezinformare făcută de presa ungară și presa intenațională a vehiculat acest lucru. În momentul în care s-a plecat la Târgoviște trebuia să încropim acel rechizitoriu. Eu am avut o discuție cu preșendintele tribunalului și i-am spus că nu avem un dosar. Răspunsul a fost: ce tu crezi că stă cineva după tine să faci tu dosar, lasă că o să dam termen, să vină martori, nu a discutat nimeni cu noi că mergem acolo să îl împușcăm pe Ceaușescu. Noi nu aveam nici o legătură cu hotărârea asta, am înteles că acest lucru s-a decis în biroul lui Stănculescu de către Ion Iliescu, Petre Roman, Brucan, grupul acesta de putere. Și atunci pentru că noi credeam ce spune presa, pentru că  nu s-a făcut o cercetare, adică nu s-au numărat morții și nu aveai cum să numeri atunci victimele nici măcar de la Revoluție. Acum, dacă au fost 60.000 sau 1.000 tot infracțiune se numește.

FLORIAN BICHIR: Aș vrea să văd juridic cum se încadrează, eu nefiind jurist, cererea din noaptea următoare, de 23 decembrie, a solicitării de ajutor militar sovietic. Mai mult, aș vrea să știu cum se încadrează juridic faptul că, la ordinul ambasadorului sovietic Tiajelnikov, șeful informațiilor interne, generalul Vlad, este arestat. Sunt încadrări, aș vrea să le văd.

Redeschiderea dosarului Revoluției este un moment al adevărului din simplul motiv că Marin Pancea, degradat la gradul de soldat, fusese racolat de spionajul militar sovietic în 1988. Nu uitați că Vasile Ionel a fost consilier prezidențial până în 1996 și el era clar agent sovietic, iar noi mimam că vrem să ne apropiem de Occident. Ce s-a întâmplat cu țara asta până în 1996? Ca să nu mai zic că apoi au rămas atâtea cârtițe, au plecat sovieticii, au rămas rușii... Eu vreau să văd cine răspunde pentru arestarea lui Iulian Vlad, pentru a domnului colonel, pentru asasinarea lui Gheorghe Trosca, pentru chemarea de forțe străine în țară... Unde s-a mai pomenit așa ceva? Nu am nimic cu Ion Iliescu, să îi dea Dumnezeu sănătate, chiar dacă el nu crede în El. Lucrurile acestea trebuiesc spuse o dată pe hârtie, explicat și înțeles ce s-a întâmplat cu România asta și de când pleacă buba.

OCTAVIAN HOANDRĂ: Ceaușescu a fost ucis pe un cap de ziar cu 60.000 de oameni în Sfânta zi de Crăciun pentru că niște oameni au planificat minut cu minut atunci cine ia puterea și după aceea au dat foc la țară.

Avalanșa de zvonuri diversioniste: apa otrăvită, pericol nuclear, teroriștii

FILIP TEODORESCU: La ora 16.00, în data de 22 eu eram deja reținut la garnizoana de la Timișoara și eram în biroul ofițerului de serviciu cu mai mulți colegi care au zis că or să ne apere, dar noi nu aveam nevoie să ne apere de nimeni, și ne comunică atunci, în jurul orei 16.00, de la București că vin teroriștii la ora 18.00. Această informație s-a transmis în toată țara și fix la ora aia a început păcăneala în toată țara. Apoi au început să tragă exact la ora 18.00 și ne-am spus atunci "Ce informație exactă au de la teroriști!". Atunci m-am ridicat să mă uit ce se întâmpla și am văzut că se trăgea în bandă într-un bloc de vis-a-vis, cică ei trăgeau în teroriști dar nu se vedea nici unul. În concluzie, a fost o diversiune, ca să nu mai vorbim de nu știu ce povești lansate și de Stănculescu și restul care au fost.

OCTAVIAN HOANDRĂ: Și mie mi s-a părut suspect cum au nimerit toți actorii ăștia acolo, au talent și ne explică și nouă niște lucruri.

ALEX M. STOENESCU: Pot completa, pot confirma cele spuse. Nu uitați că primele informații, zvonurile diversioniste au fost următoarele: Apa a fost otrăvită, există elicoptere ascunse sub autostrada București - Pitești, este atacat și în pericol să sară în aer centrul nuclear de la Pitești. Ele au avut scopul de a speria lumea care era în stradă pentru a se termina totul, pentru că la ora aia se stabilise deja totul, adică succesiunea. În ce privește concluzia vor fi foarte scurt. Ceea ce aștept eu în momentul de față, nu neapărat o confirmare a cercetărilor mele, ci un aspect extrem de important de acum în colo în istoria României. Faptul că justiția are acum a doua șansă, pentru că a avut o șansă în primele luni, atunci în ianuarie-februarie când era totul proaspăt. Eu sunt nevoit să am încredere în justiția română în continuare pentru că are șansa de a spăla prostiile pe care le-a făcut. Sunt niște episode, mi s-au povestit niște lucruri incredibile despre procesele alea. Este un moment din istoria dreptului românesc, ne trebuie oameni curajoși, oameni cinstiți, așa mă va convinge și pe mine și pe dumneavoastră că justiția română își face datoria.

Sistemul corupt de acum vine direct din momentul 1989 și se opune aflării adevărului

OCTAVIAN HOANDRĂ: Cine va prelua curățarea țării de agenți dubli și agenți ruși?

ALEX M. STOENESCU: Ceea ce trebuie să înțeleagă toată lumea e că acest grup care a preluat puterea dorea să reintroducă România într-un sistem de dependență sovietic prin măsuri economice, sociale, printr-o serie întreagă de documente și legi care au apărut în Monitorul Oficial. Până la urmă, acest sistem introdus a devenit corupt și este același sistem care vă face probleme acum. Acest sistem nu a fost doborât nici de Emil Constantinescu, într-o tentativă de distrugere din exteriorul lui, nu a reușit nici președintele Traian Băsescu după zece ani din interiorul sistemului ca să nu spun mai mult. Să ne înțelegem, sentința în acest dosar al Revoluției va permite distrugerea în sfârșit al acestui sistem instalat atunci în decembrie 1989.

OCTAVIAN HOANDRĂ: Cine va face curățirea României de infecția rusofila? Că sunt în continuare în țară rusofili...

ALEX M. STOENESCU: Vă dau un răspuns, unul dintre oamenii care fac treaba asta sunteți dumneavoastră. Mai sunt și alți jurnaliști în alte televiziuni care fac munca asta zi de zi.

DAN VOINEA: Ceea ce nu am precizat și sunt dator cu răspunsul. Orice află un organ judiciar din presă care are legătură cu o crimă este obligat să se sesizeze. Problema însă se dezbate ulterior printr-o cercetare și în fața instanței. Până în prezent în România nimeni nu a numărat nici măcar victimele comunismului. În ceea ce privește importanța redeschiderii dosarelor este importantă în primul rând pentru cei care au murit sau au supraviețuit. Aceștia trebuie să își găsească dreptatea într-o țară de drept. Moda după 89 a fost ca orice partid care vine la putere să își facă Parchet și Tribunal. Adică politicienii sunt cei care i-au numit pe cei de la Ministerul Justiției, au numit procurori generali, care s-au ocupat de evoluția acestor dosare în care, într-un fel sau altul, se regăseau mulți din cei care sunt la putere și astăzi. Și acesta a fost modul lor de a se apăra de răspundere, de aceste crime care au avut loc în decembrie 89 și ulterior care repet sunt crimele unui sistem care a apărut și care s-a altoit pe mișcarea populară, care a fost înțeleasă ca Revoluție. Dimensiunile crimei care s-a făcut în decembrie 1989 trebuie dezbătute și nu mascate. Locul acestor dosare nu este în fișetele procurorilor, este în instanță, iar ele trebuie să devină publice ca fiecare istoric să își ia de acolo tot ce are nevoie. S-a pus problema în fața mea de câteva ori ca aceste dosare să fie distruse pentru că ele au un termen de păstrare. Ideal ar fi să fie păstrate pentru că sunt documente istorice.