Fiica de savanți în domeniul cercetării medicale, Magda Isanos a fost pasionată de lectură încă din copilărie. A studiat dreptul și filozofia la Iași, între 1934 și 1938, și a fost pentru scurt timp avocat în cel mai mare oraș al Moldovei.
A debutat în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieți Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chișinău.
La doar un an si șase luni, Magda a fost diagnosticată cu poliomielită și a fost salvată numai datorită grijei deosebite a mamei sale, despre care poeta spunea mai târziu: ”Mama m-a născut a doua oară”. Sechelele bolii au fost reduse la minimum, a rămas numai cu o sănătate delicată și cu o vizibilă dificultate la mers.
Căsătorită în 1935 la Chișinău, autoarea decidea după numai câteva luni să pună capăt mariajului cu Lev Panteleev, respectat intelectual al acelor vremuri.
După desfacerea căsătoriei, Magda locuiește împreună cu sora sa Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi strada Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuință a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938 Magda Isanos participă la conferințe și la strângerea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol.
În 1938, se căsătorește cu Eusebiu Camilar. În vara anului 1938, Camilar o duce pe Magda la Udești, unde-i cunoaște familia, prietenii și locurile copilăriei. Participă la ședințele Societății Noua Junime, înființată din inițiativa lui George Călinescu, citind din poeziile ei. Toamna își ia licența în Drept. Prietena sa Veronica Zosin consideră că a fost cea mai veselă și fericită perioadă din viața Magdei.
Anul 1939 îi aduce un succes răsunător în avocatură, dar și în activitatea literară.
În 1941, la puțin timp după nașterea fiicei sale Elisabeta, boala Magdei Isanos se agravează. În primele certificate medicale aflate la dosarul Baroului se invocă o indurație la baza unuia din plămâni. Boala de inimă, ca o consecință a unui reumatism, apare în ultimul certificat.
La sfârșitul lui martie 1944, soții Camilar pleacă în refugiu. În noaptea de 5 spre 6 iunie un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de o cunoștință, prietenă a Magdei, care l-a descoperit în grădina casei.
În data 17 noiembrie 1944, poeta se stinge la București, în locuința părinților săi din strada Popa Nan.
