Cum pot fi ghidate alimentele către dinţi, atunci când animalul în cauză nu are limbă? Rechinii au găsit o soluţie, potrivit unui studiu publicat miercuri în Proceedings of the Royal Society B: prin mişcări ale umerilor, informează AFP.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii americani au observat trei rechini-bambus-cu-pete-albe (Chiloscyllium plagiosum) cu ajutorul unei tehnologii cu raze X ce permite vizualizarea mişcărilor oaselor şi a muşchilor în interiorul corpului.
În timp ce devorau bucăţi de calamar şi de heringi,''centura scapulară' a rechinilor-bambus-cu-pete-albe se balansa spre înapoi, pentru a deplasa alimentele spre zona gâtului", au constatat oamenii de ştiinţă.
Invizibilă din exterior, centura scapulară a rechinilor este o bucată de cartilaj în formă de "U", punct de prindere al mai multor muşchi, situată în spatele capului peştilor. Se ştia deja că acel "umăr" controlează anumite înotătoare ale animalului şi că este util funcţiei locomotorii.
Dar, întrucât nu este direct ataşată de oasele maxilarului şi nici măcar de capul peştilor, oamenii de ştiinţă nu credeau că acea centură scapulară putea să joace un rol şi în alimentaţie.
Or, "trăgându-şi 'centura umărului' în spate, rechinii creează aspiraţia necesară pentru a împinge hrana spre fundul gurii şi în tractul digestiv", a explicat Ariel Camp, cercetător la Universitatea Brown şi autor al studiului.
