Pentru animale, hibernarea este un fel de toropeală, caracterizată prin reducerea metabolismului. Implicit, reduc și consumul de energie, ritmul cardiac și temperatura corpului. Însă ele nu hibernează pentru că așa au fost "programate".
Factorii de mediu și selecția naturală au determinat în timp unele specii și subspecii să se adapteze la iernile dure din timpul erei glaciare, când hrana era greu de găsit. Cum e cazul urșilor. Dar oamenii au avut nevoia să hiberneze.
Omul a găsit alte forme de a se adapta la frig: și-a schimbat dieta, și-a creat adăposturi călduroase și a purtat mereu haine care să-l protejeze de degerături și de hipotermie. Nici azi nu ai renunțat la aceste forme de adaptare și nici nu o vei face, pentru că doar astfel vei supraviețui, fără să-ți distrugi organismul.
De ce nu ar putea un om să intre în hibernare
Dacă omul ar încerca să-și inducă în mod artificial starea de hibernare, creierul ar avea de suferit din cauza inactivității îndelungate. A fost studiat creierul înainte și după hibernare la unele animale și nu s-a observat vreo modificare. Dar, creierul uman este diferit de al altor specii.
Mai multă inteligență necesită mai mulți nutrienți și oxigen, pe care nu i-ar primi decât într-o proporție prea mică într-o eventuală stare de hibernare. La om, încetinirea funcțiilor cerebrale înseamnă reducerea și reorganizarea sinapselor (legăturile dintre neuroni). Inevitabil, asta ar duce la pierderi semnificative de memorie sau mai rău.
