Neprimirea în biserică a unei femei aflate la perioada menstruației sau în lăuzie este o tradiție învechită și desuetă, care își are originile în Vechiul Testament. În concepția iudaică, femeia a fost asociată deseori cu impuritatea însăși, iar menstruația lunară a femeii, un fenomen fiziologic cu care s-a născut, așa cum sunt și poluțiile în cazul bărbaților, a fost privit cu dispreț și calificat ca impuritate.
Aceeași atitudine era și în cazul femeii care a născut. Asist. univ. drd. Maxim Vlad, de la Facultatea de Teologie din cadrul Universității „Ovidius” Constanța, spune că această concepție privitoare la curat și necurat pornește de la cele două cărți ale Pentateuhului: Leviticul și Deuteronomul.
„Poruncile date în cele două cărți aveau îndeosebi un caracter exterior, de ritual și de tehnică a ritualului, chiar dacă erau privite simultan și ca legi morale. Prescripțiile rituale erau importante datorită efectului pe care l-au imprimat ființei vitale a neamului lui Israel întrucât aceste jertfe implicau chiar dacă simbolic - predarea poporului către Iahve prin oferirea sângelui victimei, deci a vieții însăși cuprinse în sânge. Jertfă - sânge - viață - moarte sunt datele religioase prin care se exprimă alianța neamului ales după revenirea în pământul făgăduinței“, a spus acesta, citat de Adevărul.
Acțiunea jertfirii îl transforma, pe loc, pe cel păcătos, nelegiuit, în om curat, sfințit. La evrei, sângele era sfințit numai în cadrul sacrificiilor. În afara vărsării sângelui în ritualurile sacrificiale, oricare altă vărsare de sânge, orice altă curgere de sânge este considerată a fi la polul opus sfințeniei. În aceste alte situații era considerat necurat.
Acest tip de gândire rezultând din tradiția iudaică a condus la aprecierea ca impure a femeilor expuse lunar la pierderea sângelui. În textele Vechiului Testament se specifica faptul că femeia este necurată nu doar din cauza curgerii sângelui, ci ea era făcută răspunzătoare pentru această curgere.
Aceeași vină plana asupra femeii și în perioada lăuziei de 40 de zile, ea fiind socotită necurată pentru pierderea sângelui chiar dacă a dat viață.
