De ce nu a fost Regele Mihai la înmormântarea tatălui său, Carol al II-lea

Carol al II-lea și Elena Lupescu se căsătoriseră în exil, pe 3 iulie 1947. „Trăiam fericiți la Estoril, eram încă destul de viguroși, Carol avea 59 ani, eu 54. În casele fericite, Moartea intră uneori brusc, pe neașteptate. Slăbise mult, eram înnebunită de bănuiala că ar putea ascunde un cancer. Nu ne-am schimbat, însă, rosturile vieții. Primeam musafiri, ieșeam în oraș, vedeam filme, luam masa pe malul mării, ascultam muzică, Carol scria, se ocupa de corespondență, notam și eu câte ceva pe câte o filă de caiet, zile și nopți de oameni care se iubesc. Era 4 aprilie 1953, ne întorseserăm din oraș, unde luasem masa. Carol, ca de obicei, a mâncat languste și fructe de mare. Ascultam muzică și deodată am auzit un strigăt de durere. L-am văzut pe Carol ghemuit pe un fotoliu, strângându-și cu brațul partea stângă a pieptului. N-am știut ce să fac, de disperare, înlemnisem. Carol se uita neputincios la mine și mi-a șoptit calm: “, relatează Duduia.

Doctorul și Duduia

Când a sosit doctorul, însă, s-a ocupat de Lupeasca, în loc să vadă ce are Carol. Iar asta s-a întâmplat chiar la îndemnul lui Carol.

„Când a sosit doctorul, durerea din piept și din brațul stâng îi trecuse. Eu, însă, tremuram. Carol i-a spus zâmbind doctorului: . În timp ce doctorul mă consulta pe mine, am auzit iarăși un strigăt de durere. Carol își dăduse duhul. Zăcea prăbușit în fotoliu, cu ochii larg deschiși, minunații lui ochi albaștri, acum fără strălucirea vieții. Doctorul încerca să-l readucă la viață, în timp ce eu umblam disperată. Pe neașteptate, Carol mă lăsase singură. Mi-amintesc cum îngenunchiată lângă trupul lui încă cald, îi reproșam ca o smintită:

Elena Lupescu scrie că timp de câteva zile s-a simțit pe altă lume, dar grija pentru imagine n-a părăsit-o: „Parcă înnebunisem. Am avut, însă, grijă ca și după moarte, Carol să arate bine, l-am îmbrăcat într-un costum închis în dungi, trupul său a stat câteva zile expus în salonul vilei“.

Înmormântarea

Carol al II-lea a fost înmormântat în capela regilor portughezi - Pantheon of the House of Braganza din Mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona. Fiul său legitim Mihai nu a venit să-l vadă nici pe ultimul drum. Duduia notează amărăciunea alintându-l „Mihăiță“ pe acela căruia-i dezbinase familia: „Mihăiță n-a venit să-și vadă pentru ultima data tatăl, nici la înmormântare n-a participat. Din întreaga familie regală, doar Prințul Nicolae a participat. Dar tot neîmpăcat cu fratele său mai mare era. Nu mi-a spus nicio vorbă de compasiune, dar printre dinți mi-a clarificat: “.

Elena Lupescu și Carol al II-lea

Lupeasca i-a întors spatele lui Nicolae, care-i purtase ranchiună lui Carol pentru pedeapsa primită, în fond, pentru aceeași greșeală făcută: se îndrăgostiseră de femei de rând, sub statutul cuvenit unei partenere monarhiste. Culmea, Carol al Duduii fusese cel care-l judecase cel mai aspru pe Nicolae pentru amorul înflăcărat care-l lega de Ioana Doletti-Dumitrescu, o doamnă măritată din Buzău, cu care s-a și căsătorit până la urmă renunțând la succesiunea la tron. Nicolae îl ura pe Carol și mai ales o ura pe Duduia care-l făcuse să aibă un comportament duplicitar.

La înmormântarea lui Carol au participat „multe foste capete încoronate ale Europei, prinți, și oameni importanți din toată Europa și chiar din America“. Guvernul României, condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, n-a trimis niciun reprezentant. Strângând la piept o șuviță din părul lui Carol, Elena Lupescu a făcut o ultimă scenă spunând c-a fost „aproape de leșin“ - a strigat că vrea să moară și să fie îngropată odată cu el: „Cine sunt eu fără Carol? Pur și simplu Elena Lupescu, o femeie al cărui trecut și present sunt îngropate alături de omul-rege pe care l-a iubit dincolo de limitele omenești. Cine sunt eu fără el? O simplă femeie nefericită, care i-a strcat viața și a strivat viața României. Iubitul meu, dragostea mea infinită, unde ești să mă aperi?“

Elena Lupescu a trăit încă 24 ani, murind la 28 iunie 1977. Și-a găsit loc tot în panteonul regal din Lisabona. La 13 februarie 2003, sicriele lor au fost aduse în țară, la Curtea de Argeș, unde Carol al II-lea se odihnește la mănăstirea domnească, iar Duduia - în curtea unei bisericuțe de lemn din apropiere.

Tatăl și fiii săi, o relație imposibilă

Cu niciunul dintre fiii săi, Carol Mircea Lambrino (rodul dragostei cu Ioana Zizi Lambrino, prima soție, nerecunoscută oficial) și Mihai (moștenitorul la tron), Carol al II-lea n-a avut relații bune.

Primul, Carol Mircea Lambrino, a vrut să-și vadă o dată tatăl și a apărut neinvitat la vila Mar y Sol de la Estoril. Secretarul particular al lui Carol, Ernest Urdăreanu, l-a gonit de la ușă: „Fugi de-aici, Majestatea Sa Carol al II-lea nu are decât un fiu, pe Regele Mihai și acela e acum la București!“.

„Cu Mihăiță, stabilit în Elveția, Carol nu se vede, doar felicitări prin poștă de zilele onomastice. Nici când Mihăiță l-a făcut bunic, Carol n-a fost invitat. Carol suferă și speră să spargă odată răceala de gheață a lui Mihăiță. El explică că totul se datorează Reginei Elena, care așa l-a educat încă de mic pe Mihăiță, să fie distant cu Carol. Cât timp a fost lângă el, Mihăiță era altfel, dar după plecarea sa din România a crescut sub influența nocivă a Reginei“, nota Elena Lupescu în „Memoriile“ sale, publicate la Editura Teșu din București.

Sursa: adevarul.ro