În vremuri îndepărtate, clima în care își duceau traiul adepții islamului și iudaismului era foarte caldă, iar carnea de porc, după cum se știe, este unul dintre cele mai rapid perisabile produse. Când un porc este tăiat, viermii și insectele pun stăpânire mai repede pe carnea acestuia, în câteva zile carnea este plină de larve.

În plus, porcul este unul animal care mănâncă de toate, atât resturi vegetale cât și animale, acesta mânâncă chiar și propriile fecale, iar porcul poate transmite omului peste 30 de boli parazitare, cea mai gravă fiind trichineloza, provocată de un vierme parazit.

Citește și: Ce nu știu românii despre carnea de porc. Adevărul pe care medicii refuză să ni-l spună!

Prin urmare, în asemenea conditii climatice din zonele de pustiu, oamenii sufereau intoxicații în masă când consumau carne de porc. Credincioșii au atribuit îndată o conotație religioasă acestui fenomen: dacă organismul respinge carnea, cu siguranță, acest produs are ceva necurat și diabolic, soluția fiind interzicerea!

De altfel, aproape orice tabuuri alimentare religioase pot fi explicate științific. De exemplu, legile Kashrut pun o interdicție privind consumul de animale sălbatice (lupi, urși, vulpi, câini), deoarece acestea sunt carnivore, prin urmare, corpul lor este plin de toxine.