Chiar dacă nu se subscrie direct decalogului, fumatul este considerat în dogma creștină ca fiind un păcat foarte grav, asociat cu consumul de alcool sau droguri.
Unul dintre cele mai răspândite vicii este considerat păcat, potrivit dogmei creștine, în primul rând din cauza efectelor nocive pe care le are asupra corpului omenesc.
Fumatul, considerat o deprindere păcătoasă, este considerat o jignire adusă lui Dumnezeu și este asociat cu sinuciderea.
De-a lungul timpului, mai mulți sfinți sau apropiați ai Bisericii au scris despre păcatul fumatului. Sfântul Ioan din Kronstadt scria despre fumul de țigară, de exemplu, că îl tămăduiește pe diavol.
„Omul a pervertit plăcerile simțurilor. Pentru miros și gust a descoperit și trage în piept aproape tot timpul un fum acru și puturos, 'tămăindu-l' astfel mereu pe diavol, cu acest fum strică aerul din locuința sa și din afara ei, și mai întâi de toate se îmbibă cu această putoare el însuși: fumul în¬ghițit mereu acționează nu doar asupra sănătății fizice, ci și asupra subțirimii simțirii inimii, împărtașindu-i caracterul trupesc, grosolania, împătimirea simțurilor”, scris sfântul, potrivit adevarul.ro.
Unul dintre cei mai iubiți monarhi români, Ilarion Argat, a inclus în scrierile sale obiceiul fumatului: „Mi s-a arătat cum se chinuiesc în iad celor ce le-au plăcut toată viața să fumeze, adică fumătorii. Cei ce au fumat în viață vor avea parte dincolo de mult fum și de multă duhoare a fumului. Se vor îneca în fum. Acelora care fumează, de când aprind țigara și până aruncă chiștocul stă un drăcușor și le strânge tot fumul, apoi culege chiștoacele pe care le aruncă. Cu toate acestea: fumul și capetele de țigări, diavolii ce stăpânesc păcatul fumatului, îi vor chinui pe cei ce au fumat. Am văzut o cameră mare fără limite și cu pereți de negură și plină de întuneric și de o pâclă de fum insuportabilă, nu puteai să respiri de fum și de o duhoare de nesuportat. Pe jos erau munți de capete de țigări. O forfotă de mulțime de oameni, bărbați și femei, care aveau câte un drăcușor în spate și cu furca îi sileau să mănânce capetele de țigări până ce le termina, apoi erau învăluiți în tot fumul pe care l-au fumat cât erau în viață. După ce terminau de mâncat capetele de țigări și inspirau tot fumul de țigară se făcea liniște și răsuflau ușurați că au terminat acel chin groaznic. Nu dura prea mult, doar câteva secunde sau un minut și, iar veneau drăcușorii cu furcile, se umplea camera de fum, de duhoare și capete de țigări și se repeta chinul. Atunci tânărul care m-a însoțit la acel loc de chin îmi spune: Vezi! Așa se vor chinui în veci, cei ce le-au plăcut fumul și din cauza lui și-au scurtat zilele date de Creatorul. Le-au plăcut fumul, de fum vor avea parte“.
