Dan Puric a declarat că, prin dispariția actorului Mihai (Mișu) Fotino, care a încetat din viață luni, la vârsta de 83 de ani, se mai întoarce, iremediabil, o foaie din frumusețea teatrului românesc.
"Prin dispariția dintre noi a lui Mișu Fotino se mai întoarce, iremediabil, o foaie din frumusețea teatrului românesc. A asigurat, în timp și prin timpuri vitrege, cu un firesc inegalabil strălucirea și dăinuirea ei. Născut parcă pentru teatru, purta cu sine, cu o lejeritate de invidiat, istoria și farmecul lui", a declarat actorul Dan Puric.
De asemenea, acesta a precizat că a avut "norocul" de a juca alături de Mihai Fotino.
"N-am să uit niciodată că, dincolo de talentul lui aparte, cu care mă surprindea șoptindu-mi parcă «Vezi, vremea n-a trecut peste mine!», m-a contaminat, fără să știe, cu tainica poveste a acestei lumi pe care o purta mereu cu un zâmbet șăgalnic și de aceea lui îi datorez o moștenire sublimă, frumusețea discretă a actorului român", a afirmat acesta.
Mihai (Mișu) Fotino, actor al Teatrului Național București (TNB), a murit la vârsta de 83 de ani, luni, în jurul orei 15.30, la Spitalul Elias din Capitală, unde era internat de aproape o săptămână, a declarat directorul medical al unității sanitare, medicul Dana Safta.
Mișu Fotino a murit după o lungă și grea suferință, a declarat medicul Dana Safta.
Mai multe informații privind orele la care trupul neînsuflețit al lui Mihai Fotino va fi depus la Biserica Mavrogheni, respectiv TNB vor fi oferite ulterior.
Născut pe 14 septembrie 1930, în București, Mihai Fotino (cunoscut și ca Mișu Fotino), și-a construit o carieră bogată în teatru, dar și în cinematografie și în televiziune abordând mai ales genul comediei.
Copilăria și adolescența le-a trăit la Brașov, unde tatăl lui, Mișu Fotino - fondator al Teatrului de Stat din Brașov -, era actor și cu care a jucat împreună încă de când era foarte mic. A debutat la vârsta de șase ani, în anul 1936, în piesa de teatru "Coloniale", iar, din 1952, Mihai Fotino a fost actor la Teatrul Dramatic din Brașov.
A fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la București. Din 1956, a jucat la Teatrul Național "I. L. Caragiale" din București.
Totodată, Mihai Fotino a jucat în numeroase filme și producții de televiziune, printre acestea numărându-se "Directorul nostru" (1955), "Telegrame" (1959), "Porto-Franco" (1961), "Codin" (1963), "Politică și delicatese" (1963), "Titanic vals" (1964), "Amprenta (1967), "Balul de sâmbătă seara" (1968), "Elixirul tinereții (1975), "Tufă de Veneția" (1977), "Chirița la Iași" (1987), "Sexy Harem Ada-Kaleh" (2001).
La cea de-a XIV-a ediție a galei premiilor Uniunii Teatrale din România, (UNITER), din 2006, Mihai Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate. De asemenea, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) "pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice". În februarie 2004, a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria D - "Arta Spectacolului", "în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului".
