Dan Andronic: Eşecul lui Cioloş sau de ce va rămâne (doar) eterna speranță a Dreptei românești

Încep prin a spune că nu am vreo simpatie deosebită pentru cei doi, mai ales că i-am văzut sau am luat la cunoștiință de ipostaze neplăcute din carierele lor. Însă amândoi au avut parte de PR foarte bun și de admiratori fără prea multe rezerve și întrebări.

Pentru cei mai tineri trebuie spus că Theodor Stolojan după mineriada din septembrie 1991, care a condus la căderea guvernului Petre Roman, Stolojan este învestit de către Ion Iliescu în funcția de prim-ministru (octombrie 1991 - noiembrie 1992).

Theodor Stolojan a luat câteva decizii controversate: recapitalizarea băncilor, liberalizarea prețurilor, dar fără liberalizarea cursului de schimb, ceea ce a determinat confiscarea valutei întreprinderilor, a societăților comerciale și a populației, obligate s-o schimbe în lei, la un curs fixat arbitrar.

Imediat după alegeri a plecat din România a lucrat pentru Banca Mondială. În 1996 a susținut candidatura la președinție a candidatului PDSR Ion Iliescu.

În 2000 a reintrat în politică, candidând pentru președinție din partea Partidului Național Liberal, obținând 11,78% din voturi, a treia poziție după Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor.

La Congresul Extraordinar al PNL din august 2002, a fost ales președintele Partidului Național Liberal. În 2003 PNL s-a aliat cu Partidul Democrat, condus de Traian Băsescu, primarul Bucureștiului, formând Alianța D.A. - Dreptate și Adevăr.

Continuarea pe evz.ro