Regionalismele au dus la dezvoltarea graiului diferitelor zone din România. Ele ocupă locul central în seria ramificațiilor teritoriale și constitue faptele de limbă existente într-o anumită regiune.
“În literatura română, regionalismele sunt folosite de scriitori în scop artistic, ele sunt o permanentă sursă de îmbogățire a limbii literare. Utilizarea lor cu măsură și măiestrie este admisă, chiar recomandabilă, dar abundența lor poate dăuna valorii artistice”, susține prof. Univ. dr. Dumitru Draica, de la Facultatea de Litere din Oradea.
Pe lângă cuvinte de origine latină, graiul ardelenesc este bogat în cuvinte împrumutate din limba maghiară. Contactului îndelung între cele două popoare a dus la influențe lingvistice reciproce în lexic, și în mică măsură, în formarea cuvintelor.
Regionalisme din Ardeal
fedeu = capac
bolund = nebun
laibăr = haină țărăneasc până în talie
gherbevos = fierul de la sobă
cios = paznic de hotar, pădurar,
goz = nutreț pentru vite, gunoi,
șușorcă = pănușă, foi de știulete,
tenchi = porumb,
zádie= șorț, catrință,
cotătoare = oglindă,
chefe = perie,
ciont = os,
badoc = bidon, vas,
budigăi = chiloți,
lipideu = cearceaf,
cocioane = piftie,
bendéu = burtă,
cinoș = chipeș, frumos,
nialcoș = cochet, elegant,
piscoș = murdar
barmoș = catifea
