Bebelușul, cea mai minunată experiență a acestei planete, schimbă total viața unei femei. Piramida priorităților se răstoarnă, bebe devine centrul lumii. Iubirea nu este niciodată prea multă, însă atenție! Bebelușul nu este nici jucărie, nici refugiu!
Este ca o coală albă de hârtie pe care părinții scriu o poveste! Multe femei care nu au simțit o formă de împlinire până la apariția micii minuni consideră că micuțul este ambulanța vieții lor și neglijează un aspect: o mamă-cloșcă ajunge, de cele mai multe ori, în situația de a i se reproșa excesul de protecție.
Creierul structurează comportamentul pe bază de învățare, prin urmare un bebeluș cocoloșit va înțelege că aceasta este singura lume posibilă și, mai ales, normală. Afecțiunea este esențială pentru comportamentul ulterior al adultului, însă mica ființă trebuie obișnuită treptat să discearnă. Intelectul unui copil cunoaște o transformare spectaculoasă abia după 3 ani, însă până la un an, discernământul are legătură cu reflexele și mediul.
Până la două luni bebelușul apucă și suge, în următoarele două luni apare strângerea și întinderea degetelor, o acțiune-stereotip, iar pe urmă, până în jur de 7, 8 luni, copilașul încearcă să atingă obiectele suspendate.
Către un an percepe obiectele din cameră și funcționalitatea lor, iar după 12 luni apar primele decizii: dacă aruncă o jucărie sau nu, dacă se strâmbă sau nu, dacă își imită părinții sau pisica. Însă dacă toate deciziile pe care le învață bebelușul trec prin filtrul mamei, sau dacă nici nu apucă să opteze, deoarece este ținut mereu ori în brațe, ori în pat, ori de mână, i se sădește în minte o limitare a libertății.
Cum vorbim de comportament învățat, bebe va crede că are nevoie de aprobare, că nu este apt să judece. Se instituie, așadar, o dependență pe care o va resimți din plin când va trebuie să-și ia singur deciziile. Gândiți-vă la un aspect: orice femeie poate avea nevoie la un moment dat de un moment de respiro și foarte probabil va ajunge să remarce că micuțul stă agățat numai de ea.
Iar când va încerca să-i ofere independență va fi târziu: copilul va plânge și nu va pricepe de ce este abandonat. Știți cum puteți ieși din cest cerc vicios? Simplu: nu intrați în el!
