Cercetătorii au fost surprinși de o creștere bruscă a concentrației de metan în atmosferă în 2020, în pofida măsurilor de izolare impuse din cauza pandemiei de COVID-19. Încetinirea activității economice a avut într-adevăr ca efect o scădere a emisiilor de metan legate de industria combustibililor fosili.
Într-un studiu publicat în revista Nature, condus de profesorul Shushi Peng de la Universitatea din Beijing, o echipă internațională de oameni de știință a dezvălui cheia enigmei, care se explică prin două fenomene.
Primul factor este reprezentat de o prezență mai scăzută în 2020 a radicalului hidroxil, principalul responsabil pentru eliminarea metanului în atmosferă.
Acești radicali hidroxil, prezenți în cantități minuscule și cu o durată de viață sub o secundă, sunt „Pac-Man-ul atmosferei: de îndată ce detectează ceva, îl mănâncă și dispar”, a explicat cercetătorul francez Philippe Ciais de la Comisariatul pentru Energie Atomică și Energii Alternative, care a condus realizarea studiului la Laboratorul de Științe ale Climei și Mediului.
Însă acești radicali hidroxil cu superputeri de curățare sunt legați de emisiile de oxid de azo, un poluant rezultat în special din sectorul transporturilor, ale cărui emisii au scăzut în timpul izolării. Prin urmare, cercetătorii au identificat un paradox: atunci când poluarea scade, concentrația de metan crește.
Al doilea factor identificat este legat de o creștere a emisiilor naturale de metan din zonele umede. Microorganismele prezente în mlaștini sau turbării produc în mod natural acest gaz.
Aceste zone sunt „foarte sensibile la climă”, a declarat Marielle Saunois, de la Laboratorul de Științe ale Climei și Mediului. „Microorganismele vor produce mai mult metan în climatele mai calde și mai umede”.
În 2020, condițiile mai umede și mai calde la latitudinile nordice și la tropice în emisfera nordică explică producția mai mare de metan, estimează cercetătorii.
Lecțiile anului 2020 au, așadar, un impact foarte important asupra climei: ele semnalează o posibilă „ambalare” a încălzirii climatice, care ar putea produce, la rândul său, emisii mai dăunătoare, alimentând un cerc vicios.
Studiul indică, de asemenea, efectul paradoxal al scăderii poluării. „Când reducem emisiile de oxid de azot cu aproximativ 20%, cantitatea de metan poate creștere de două ori mai repede și asta ne-a surprins foarte mult”, a remarcat Philippe Ciais.
Prin urmare, programele de luptă împotriva emisiilor riscă să crească cantitatea de metan în viitor. „Așadar, dacă vrem să îndeplinim obiectivele Acordului de la Paris, va trebui să acționăm mai repede și mai rapid pentru a reduce sursele de metan”, a mai spus el.
Metanul face obiectul unei atenții deosebite în lupta împotriva schimbărilor climatice deoarece, chiar dacă are o durată de viață în atmosferă mult mai scurtă (aproximativ zece ani) decât cea a CO2, puterea sa de încălzire este mult mai mare. Acest gaz este responsabil pentru aproximativ o treime din încălzirea globală după revoluția industrială.
Emisiile sale sunt legate în principal (60%) de activitatea umană, asupra căreia se poate așadar acționa: industria combustibililor fosili, agricultura, creșterea animalelor, deșeurile. Restul provine din zonele umede.
