Fața hominizilor de sex masculin a dobândit trăsături mai robuste ca mijloc de apărare împotriva loviturilor cu pumnul, iar oasele care erau cele mai expuse fracturilor au devenit și cele mai puternice, de-a lungul evoluției, au constatat cercetătorii americani.
Potrivit unui articol publicat în revista Biological Reviews, întărirea oaselor maxilarului a avut loc în timpul luptelor pentru partenere și resurse, teorie care sugerează că violența a dus la o serie de schimbări evoluționiste fundamentale.
Fosilele descoperite de-a lungul timpului arată că australopitecii, predecesorii genului Homo, aveau structuri faciale surprinzător de robuste.
Mulți ani, structura facială robustă a fost considerată o adaptare la o alimentație dificil de mestecat, bazată pe nuci, semințe și ierburi. Însă, potrivit descoperirilor mai recente, examinarea dentiției și a izotopilor de carbon din dinții australopitecilor au pus sub semnul întrebării această "ipoteză a alimentelor".
"De fapt, specia [Paranthropus] boisei, «spărgătorul de nuci», probabil mânca fructe", a declarat profesorul David Carrier, principalul autor al teoriei și biolog evoluționist la Universitatea din Utah.
În loc de alimentație, David Carrier și Michael Morgan, coautorul studiului, au propus teoria potrivit căreia competiția violentă a dus la dezvoltarea acestor "întărituri" faciale - ceea ce aceștia au numit "ipoteza de întărire protectoare".
În sprijinul ipotezei lor, David Carrier și Michael Morgan au adus informații legate de actele de agresiune ce au loc între oamenii din prezent. Câteva studii din camerele de urgență ale spitalelor au arătat că fața este cea mai expusă rănirii rezultate în urma conflictelor violente.
"Maxilarul se numără printre oasele cele mai expuse fracturilor - iar, în prezent, acest lucru nu este sfârșitul lumii, deoarece avem chirurgi, avem medicina modernă. Dar, cu patru milioane de ani în urmă, dacă îți fracturai maxilarul, era probabil o leziune fatală. Nu mai puteai să mesteci hrana și mureai de foame", a explicat David Carrier.
Maxilarul, obrajii, ochii și structura nasului, care sunt cele mai expuse loviturilor cu pumnul, în zilele noastre, erau, de asemenea, și cele mai protejate de schimbările evoluționiste întâlnite la australopiteci.
Mai multe pe Descopera.ro.
