De-a lungul istoriei, cei care comiteau abuzuri sexuale erau pedepsiți drastic, existând situații prevăzute de legile cunoscute în care violul se putea sancționa și cu moartea. Modul de pedepsire era diferit și în funcție de statutul social al celui vinovat de comiterea violului, pedepsele căpătând un caracter unitar odată cu intrarea în vigoare a primului Cod Penal al României moderne, cel intrat în vigoare în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
La fel ca și celelalte abuzuri sexuale, zoofilia era considerată infracțiune, cei care comiteau această faptă. O primă reglementare referitoare la zoofilie apare în Pravila lui Vasile Lupu, În 1646, la Iași, era tipărită "Pravila lui Vasile Lupu", considerat primul document legislativ laic din istoria României, potrivit unei lucrări publicate de judecătoarea Carmen Lupe. Violul era denumit în acel document “sila fecioarelor” iar subiectul infracțiunii erau atât femeile cât și bărbații. Pedepsele erau diferite în funcție de statutul social al infractorului.
"Bogatul cu pierderea unei sume de bani din averea sa, pe când cel sărac cu bătaia și scoaterea din comunitate; (…) tutorele cu confiscarea averii și pierderea calității de tutore, pe când sluga cu arderea de viu."
Cei care erau găsiți vinovați pentru zoofilie erau pedepsiți cu tăierea capului, trupul fiind apoi ars, alături de animalul cu care întreținuse raporturi sexuale.
În același document erau incriminate și alte perversiuni sexuale. Sodomia, de pildă, era denumită "prespre fire" și era detaliată în document ca fapta care are loc atunci când "se împreună neștine cu fiece obraz parte bărbătească". Pedeapsa pentru sodomie era tăierea capului și arderea trupului.
Se pedepsea inclusiv sodomia comisă asupra femeilor. Din perioada fanariotă avem o definiție a violului așa cum era ea reglemantată în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, domnitor al Țării Românești: "Cel ce va fi prins cu ștromeleagul învârtoșat primprejurul părților fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veșnica lui nefolosire".
Primul Cod Penal românesc a fost cel adoptat în 1865, în timpul domnitorului Micii Uniri, Alexandru Ioan Cuza. Era considerat unul dintre cele mai moderne din Europa, fiind inspirat din codurile prusace și franțuzești. Infracțiunea de viol era denumită atunci “atentat contra pudoarei” și era pedepsită în funcție de modul în care era comisă. În cazurile cu autori multipli, pedeapsa era “maximul recluziunii (muncă silnică)”. Nu sunt mențiuni referitoare la posibilele sistări ale pedepsei, scrie adevarul.ro.
