„Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiţionate, instanţa retine că, potrivit art. 59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiţionat condamnatul care a executat fracţiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale”, se arată în motivarea magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 4.
Mai mult, potrivit instanţei, Cristian Borcea a avut un comportament apreciat ca fiind „corespunzător”.
„(Cristian Borcea, n.r.) a participat la programele educaţionale şi psihologice, nu a fost sancţionat disciplinar, fiind recompensat de 41 ori (de 19 ori cu suplimentarea dreptului la pachet şi/sau vizită, o dată cu suplimentarea numărului de convorbiri online şi de 21 de ori cu permisiunea de ieşire din penitenciar). Petentul a finalizat programul de educaţie prin sport, iar în prezent este inclus în cadrul programului pentru liberare”, mai este subliniat în sursa citată.
În document este menţionată şi atitudinea de care Borcea a dat dovadă în penitenciar: „Atât timp cât, din caracterizarea înaintată de penitenciar, rezultă că petentul a avut o atitudine pozitivă faţă de activităţile şi programele de educaţie şi asistenţă psihosocială, nu a fost sancţionat, natura infracţiunii nu poate conduce la concluzia că scopul preventiv educativ al pedepsei nu a fost atins”.
De asemenea, fostul finanţator Dinamo a desfăşurat „activităţi lucrative” atât în interiorul locului de deţinere, cât şi în exterior, fără supraveghere, pe o perioadă de 83 de zile, figurând cu un număr de 374 de zile-câştig dintr-un dosar conexat.
„Chiar dacă instanţa, în analiza unei astfel de cereri, poate aprecia că, în raport de gradul de pericol social al infracţiunii pentru care a fost condamnat deţinutul, se impune executarea unei perioade mai mari din pedeapsă decât fracţia stabilită de lege, acest aspect nu trebuie absolutizat. Atât timp cât, din caracterizarea înaintată de penitenciar, rezultă că petentul a avut o atitudine pozitivă faţă de activităţile şi programele de educaţie şi asistenţă psihosocială, nu a fost sancţionat, natura infracţiunii nu poate conduce la concluzia că scopul preventiv educativ al pedepsei nu a fost atins.
