Codul Penalilor, făcut praf de CCR

CCR a admis parțial, pe 25 octombrie 2018, sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție, PNL, PMP și USR privind modificările aduse Codului penal și Legii pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Judecătorii au stabilit, printre altele, că modificările aduse infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență sunt neconstituționale, dar au respins contestațiile cu privire la abrogarea infracțiunii de neglijență în serviciu.

Au vrut să reducă termenul în care infracțiunile se prescriu. CCR: "Se ajunge la imposibilitatea sancționării făptuitorilor"

Reducerea termenelor de prescripție conduce la îngreunarea sau împiedicarea anchetării unor cauze penale, în special a celor complexe, potrivit motivării deciziei prin care Curtea Constituțională a României (CCR) a admis parțial sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție, PNL, PMP și USR privind modificările aduse Codului penal și Legii pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

"Se ajunge la îngreunarea sau împiedicarea anchetării unor cauze penale, în special a celor complexe, privind fapte care au produs prejudicii foarte mari, pentru care împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale va conduce la imposibilitatea sancționării făptuitorilor, fiindu-le creată astfel o situație mai favorabilă. Prin urmare, apreciem că o asemenea reducere a termenelor de prescripție a răspunderii penale și a celui de prescripție specială este în contradicție cu politica penală declarată a statului, respectiv reprimarea fenomenului infracțional", se arată în motivare.

Conform aceleiași surse, reducerea semnificativă a termenelor de prescripție reprezintă o soluție legislativă care contravine jurisprudenței Curții Constituționale și afectează echilibrul între dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni, răspunzând astfel unui interes general, și drepturile persoanelor care beneficiază de această reducere. În plus, reducerea termenelor de prescripție a răspunderii penale "nu este de natură să asigure un just echilibru între drepturile persoanelor inculpate pentru săvârșirea unei infracțiuni și drepturile persoanelor prejudiciate prin comiterea lor".

Au vrut să ușureze eliberarea condiționată. CCR: "E o slăbire, fără precedent, a rolului sancționator al condamnărilor"

Relaxarea regimului liberării condiționate prin reducerea fracțiilor obligatorii din durata pedepsei aplicate deturnează finalitatea și scopul pedepsei și contravine politicii penale a statului, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituțională a României a admis parțial sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție, PNL, PMP și USR privind modificările aduse Codului penal și Legii pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

"Astfel, ori de câte ori reglementarea în vigoare prevede o fracție de executat de minim trei pătrimi, noua reglementare impune două treimi, în loc de două treimi impune jumătate, în loc de jumătate impune o treime sau în loc de o treime prevede o pătrime. Rezultă, așadar, că legiuitorul a redus sensibil fracțiile care trebuie executate din durata pedepselor pentru ca, în speță, condamnatul să aibă vocație la acordarea măsurii de liberare condiționată. Deși legiuitorul are competența de a structura condițiile liberării condiționate, acesta trebuie însă să țină cont de politica sa penală, astfel cum a fost configurată la adoptarea Codului penal", se precizează în motivare.

Curtea constată că noua soluție legislativă reduce fracțiile de pedeapsă de executat, pentru ca un condamnat să aibă vocație la liberare condiționată, sub cele prevăzute în vechea reglementare din 1969, iar în privința condamnaților care au împlinit vârsta de 60 de ani s-a revenit la fracțiile de pedeapsă din vechea reglementare.

"Însă ceea ce îi scapă legiuitorului este faptul că, față de vechea reglementare, maximul special al pedepselor este mult diminuat, astfel că și pedepsele aplicate sunt mai mici. Or, a reduce atât maximul special al pedepselor, cât și fracțiile care se raportează la acestea relevă o lipsă a unei atitudini raționale a legiuitorului față de fenomenul infracțional și o slăbire, fără precedent, a rolului sancționator al hotărârii judecătorești de condamnare. Se încurajează, astfel, săvârșirea de infracțiuni, având în vedere regimul extrem de favorabil al liberării condiționate", precizează CCR.

În opinia judecătorilor constituționali, o asemenea măsură deturnează finalitatea și scopul pedepsei, precum și vocația la liberare condiționată, rolul punitiv al justiției penale fiind zădărnicit din moment ce executarea în integralitate a pedepsei devine excepția, iar vocația liberării condiționate devine regula.

"Prin limitarea minimă a libertății individuale a condamnatului, ipoteză care determină mari semne de întrebare cu privire la îndreptarea acestuia, se încalcă exigențele statului de drept, fiind eliminată, până la urmă, o garanție care asigura protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale celorlalte persoane. Mai mult, este afectată autoritatea puterii judecătorești, în sensul că Parlamentul zădărnicește actul prin care aceasta se exprimă, respectiv hotărârea judecătorească", se menționează în motivare.

Vor circumstanțe atenuante pentru corupți. CCR: "Se încurajează săvârșirea unor astfel de fapte"

Prin aplicarea circumstanței atenuante în privința infracțiunilor de corupție sau asimilate se încurajează săvârșirea unor astfel de fapte, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituțională a României (CCR) a admis parțial sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție, PNL, PMP și USR privind modificările aduse Codului penal și Legii pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

"Referitor la enumerarea limitativă a infracțiunilor pentru care nu se aplică circumstanța atenuantă (...), se constată că este de competența legiuitorului să reglementeze circumstanțe atenuante legale, însă acesta trebuie să fie coerent în opțiunea pe care o realizează. Or, în cazul de față, circumstanța atenuantă nu se aplică în privința infracțiunilor de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, dar se aplică în privința infracțiunilor de corupție sau asimilate infracțiunilor de corupție. În acest fel, se încurajează săvârșirea de acte de corupție, pentru că infractorul va ști că, dacă va achita prejudiciul până la soluționarea definitivă a cauzei, va beneficia de o reducere cu o treime a limitei speciale de pedeapsă", se arată în motivarea publicată miercuri pe site-ul CCR.

Conform aceleiași surse, Curtea a statuat deja, printr-o decizie din 2014, că fenomenul corupției reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa statului de drept, a democrației și drepturilor omului, echitatea, având efecte negative asupra activității autorităților și instituțiilor publice și asupra funcționării economiei de piață, constituind un obstacol în calea dezvoltării economice a statului.

"În aceste condiții, este greu de determinat rațiunea care a stat la baza concepției legiuitorului de a extinde sfera aplicării circumstanței atenuante la infracțiuni a căror săvârșire constituie o amenințare la adresa statului de drept, mai exact la adresa tuturor drepturilor și libertăților fundamentale, exceptând infracțiunile a căror săvârșire constituie o amenințare la adresa dreptului de proprietate sau a integrității fizice a persoanei, respectiv la adresa anumitor drepturi sau libertăți fundamentale punctual determinabile. Astfel cum am arătat anterior, o asemenea măsură contravine politicii penale a statului și constituie o amenințare ce vizează întregul spectru de drepturi și libertăți fundamentale ce caracterizează statul de drept", se menționează în motivare.

În opinia judecătorilor constituționali, adoptarea unei asemenea măsuri nu are rolul de a intensifica efortul statului de prevenire și combatere a corupției, ci temperează lupta împotriva acestuia, iar o viziune cu caracter moderat asupra acestui fenomen are drept efect "îngăduirea actelor de corupție și încurajarea subiectelor de drept la săvârșirea unor asemenea fapte".

"Prin urmare, configurarea circumstanței atenuante legale trebuie să fie realizată în mod coerent prin raportare la întreaga reglementare în materie penală, astfel încât aceasta să susțină politica penală a statului. Deși este atribuția legiuitorului să adopte norme penale, precum cea în discuție, tot acestuia îi revine obligația ca în activitatea de generare a reglementărilor legale să realizeze o necesară dozare a circumstanțelor atenuante legale în funcție de natura relațiilor sociale ocrotite prin infracțiunile avute în vedere", precizează CCR.

În motivare se mai constată că legiuitorul a eliminat dintre infracțiunile în privința cărora nu se aplică circumstanța atenuantă pe cele împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, ceea ce contravine Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de Drept penal, care are drept termen de transpunere data de 6 iulie 2019.

"Se impune, prin urmare, asigurarea, prin mijloacele oferite de Dreptul penal național, a unei cât mai sporite protecții, atât a valorilor sociale formate în legătură cu exercitarea de către funcționarii publici a atribuțiilor de serviciu specifice funcțiilor pe care le dețin, cât și a intereselor financiare ale Uniunii Europene", subliniază CCR.

Curtea a admis parțial, pe 25 octombrie 2018, sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție, PNL, PMP și USR privind modificările aduse Codului penal și Legii pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Judecătorii au stabilit, printre altele, că modificările aduse infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență sunt neconstituționale și au respins contestațiile cu privire la abrogarea infracțiunii de neglijență în serviciu.

Au vrut să dezincrimineze "abuzul în serviciu". Judecător CCR: "Statul pierde pârghiile necesare pedepsirii"

Prin modificările legislative referitoare la abuzul în serviciu, statul pierde pârghiile necesare pedepsirii corespunzătoare a acestei infracțiuni, se arată în opinia separată a judecătorului Livia Stanciu la decizia prin care Curtea Constituțională a României (CCR) a admis parțial sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție, PNL, PMP și USR privind modificările aduse Codului penal și Legii pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

"Examinând criticile de neconstituționalitate (...) constatăm că legiuitorul a eliminat infracțiunea de abuz în serviciu din cuprinsul art. 309 din Codul penal și, în consecință, din sfera faptelor sancționate mai sever în ipoteza în care au produs consecințe deosebit de grave. Este de observat că legiuitorul nu numai că a redus limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea aplicabilă infracțiunii de abuz în serviciu și a reglementat pedeapsa alternativă a amenzii, dar a eliminat și forma agravată a acesteia. (...) Practic, statul pierde pârghiile necesare pedepsirii corespunzătoare a acestei infracțiuni de serviciu, aspect care se repercutează asupra standardului de protecție a drepturilor și libertăților celorlalte persoane", se arată în opinia separată.

Conform aceleiași surse, prin modificarea textului art. 309 din Codul penal, care elimină agravanta la infracțiunea de abuz în serviciu, regimul sancționator al acesteia "a fost nepermis de mult relaxat".

"Mai mult, din moment ce se elimină agravanta analizată, termenul de prescripție al răspunderii penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu se egalizează la nivelul termenului de prescripție pentru forma de bază (de altfel, singura existentă în noua formă preconizată a Codului penal), aspect care, corelat cu scăderea maximului special al infracțiunii, duce la un termen de prescripție unic de 5 ani pentru aceste infracțiuni", menționează judecătorul.

Acesta a concluzionat că s-a încălcat o decizia anterioară, din 4 aprilie 2017, referitoare la obligația legiuitorului de a adopta instrumentele legale necesare în scopul prevenirii fenomenului infracțional, "cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestuia".

Curtea a admis parțial, pe 25 octombrie 2018, sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție, PNL, PMP și USR privind modificările aduse Codului penal și Legii pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Judecătorii au stabilit, printre altele, că modificările aduse infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență sunt neconstituționale și au respins contestațiile cu privire la abrogarea infracțiunii de neglijență în serviciu.

VEZI AICI MOTIVAREA CCR la Codul Penalilor