În opinia Coaliției, resursele umane pot determina, într-o măsură mult mai mare decât cheltuielile materiale, creșterea calității educației. Totodată, potrivit Coaliției pentru Educație, ceea ce contează, în primul rând, în școală, este procesul de învățare, ca împărtășire între cadrele didactice și elevi, inclusiv împreună cu părinții și comunitatea. Astfel, în viziunea Federației, procesul de îmbunătățire a sistemului trebuie să pornească de la cadrele didactice și de la modul în care acestea sunt formate inițial și cum își continuă formarea de-a lungul vieții, iar masteratul didactic poate deveni programul de referință pentru formarea inițială.
Ce spune Legea Educaţiei despre programele de masterat didactic?
Legea Educației Naționale diferențiază „masteratul didactic, organizat exclusiv la forma de învățământ cu frecvență”, de alte forme de master și prevede obligativitatea parcurgerii lui de către viitori profesori. „Era o noutate prevăzută în Lege și pentru unii dintre noi o fereastră de speranță pentru creșterea calității în sistemul educațional. Legea este suficient de clară, vorbește despre cum se organizează programul, despre cum se finanțează, despre faptul că masteranzii urmau să primească o bursa de valoarea salariului unui profesor debutant. În Lege era prevăzută chiar și modalitatea organizării activității practice, prin parteneriate cu unități de învățământ, dar și cu alte instituţii ofertante de servicii în domeniu, iar universitățile se gândeau deja la oferta de programe pentru viitorii studenții ai școlii de profesori”, declară Daniela Vișoianu, președinta Federației Coaliția pentru Educație.
Cine amână introducerea masteratului didactic?
Din păcate, o ordonanță de urgență (OUG 92/2012) a amânat, sine die, obligația impusă de lege, stipulând că: “până la absolvirea masteratului didactic, de către prima promoție a absolvenților de licență admiși în condițiile acestei legi, formarea pentru cariera didactică se asigură prin departamentele de specialitate din cadrul instituțiilor de învățământ superior, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al Ministerului Educaţiei”. „Accesand câteva site-uri ale facultăților din țară care au încercat să dezvolte astfel de programe de master didactic, am constatat că acestea au devenit mai degrabă programe asociate formării continue decât formării inițiale, adică s-a denaturat foarte mult de la noima legii inițiale, iar primii beneficiari ai contextului actual par să fie Departamentele de Pregătire a Personalului Didactic din universități”, adaugă Daniela Vișoianu.
Masterul didactic revine ca temă recurentă în cadrul evenimentelor din domeniu, la care participă diverse părți interesate: reprezentanți ai mai multor inspectorate școlare județene, oficiali din Ministerul Educaţiei, experți, cercetători și lideri ai unor organizații studențești. Opiniile acestora sunt împărțite, ideea principală fiind ca, mai degrabă, să nu fie introdus un astfel de program, decât să fie instituită obligativitatea lui, iar sistemul - universitățile și agențiile de reglementare - să nu aibă capacitatea de a livra programe de calitate, bine construite, in interesul de dezvoltare a viitorului profesor.
Tocmai de aceea, Coaliţia pentru Educaţie face un apel ca părțile direct interesate și implicate în acest process să vadă interesul superior al sistemului de educație din România. Federația susține următoarele propuneri:
- o colaborare reală între ARACIS și ARACIP pentru proiectarea acestor programe de masterat didactic, astfel încât să fie respectate interesele părților implicate;
- construcția programelor de masterat didactic în opt centre regionale, prin programe strategice finanțate din Fondul Social European, deoarece resursele se pot concentra altfel şi pot contribui inclusiv la realizarea strategiilor de dezvoltare;
- înțelegerea, de către universitățile din cele opt centre regionale, a rolului istoric pe care îl au în proiectarea acestui tip de master și în a contribui semnificativ la calitatea intrărilor, pe care o chestionează de mulți ani;
- schimbarea metodologiei de finanțare de bază în universități, adică eliminarea finanțării publice pentru studenții la DPPD și finanțarea masteratului didactic, cu un coeficient mai mare, pentru ca universitățile să fie motivate să restructureze procesele existente și să facă loc noilor abordări/programe;
- respectarea prevederii legale de plată a masteranzilor cu burse de mărimea salariului de profesor debutant pe parcursul celor doi ani și crearea mecanismelor de validare a intrării acestora în sistem, fără penalizare financiară pentru cei care, în urma evaluării nu vor primi acceptul de a fi la catedră (permiterea unei rate rezonabile de inadecvare);
- conștientizarea realității că învățământul secundar inferior este în acest moment punctul cel mai slab al sistemului de învățământ obligatoriu și că un astfel de program ar trebui să își vadă efectele mai ales la acest nivel, prin plasarea viitorilor absolvenți mai ales în acest ciclu.
